Manifestarea anti-ecumenistă 

"N-ai fi intrat în acest oraş dacă în el ar fi existat cinci creştini adevăraţi"

În cazul nostru, putem spune că eram aproximativ douăzeci de creştini adunaţi în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi El era în mijlocul nostru precum spune: "Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor"(Matei 18:20).

De mult mi-am dorit să organizez ceva împotriva ecumenismului. Şi într-un final am creat acest eveniment cu scopul de a lupta impotriva distrugerii Bisericii Ortodoxe Române prin ecumenism, ştiind că şi noi, mirenii, facem parte din biserică şi suntem mădulare vii ale bisericii. 

Eu ştiam că vor veni sigur maxim patru-cinci persoane. Am plecat din Bacău motivat şi hotărât, încercând să nu mă gândesc la ce va face unul sau altul şi câţi vor veni, ci am dorit să încep cu mine, gândindu-mă că dacă începe de la mine acea schimbare, tot aşa ar putea să înceapă şi de la altul şi tot aşa, unindu-ne mai mulţi, vom fi în stare să facem o schimbare cu adevarat mare.

Totul s-a desfăşurat astfel:

În drum spre Bucureşti

Am ajuns în Bucureşti împreună cu un vecin de-al meu şi ne-am cazat la o mănăstire din Bucureşti, sâmbătă seara. Duminică am stat la Sfânta Liturghie, iar după Sfânta Liturghie ne-am întâlnit cu un prieten şi am pornit spre patriarhie. Când am ajuns acolo, am patrulat prin curtea patriarhiei cam vreo oră şi jumătate, se făcuse deja vreo 14:30 - 15:00. Ne-am descurajat puţin gândindu-ne că nimeni nu va veni pe vremea asta, până când a apărut un băiat ce ne-a spus că a venit şi el să participe la această mişcare împotriva ecumenismului. Pe urmă au mai apărut două femei şi doi bărbaţi mai în vârstă. Ne-am bucurat, eram şapte persoane - tot mai bine decât nimic. Dar când am ajuns la poarta patriarhiei, ce să vezi, pe partea cealaltă a străzii, vizavi de Parcul Unirii, au mai apărut încă vreo zece persoane care au venit şi ei să participe. Atunci m-am bucurat cel mai tare, plus că a venit şi un preot şi nu am fost de capul nostru. Care au mai venit, care au mai plecat, dar cert este că ne-am strâns în jur de nouăsprezece persoane. Am făcut cunostinţă unii cu alţii şi am schimbat câteva vorbe. În fine... ne-am organizat, apoi am făcut rugăciunile începătoare şi ne-am îndreptat cu hotărâre spre intrarea din curtea patriarhiei. Jandarmii erau pregătiţi şi ei cu toate cele necesare (nu mai intru în detalii). Mie mi-au cerut să mă prezint: "Numele şi data naşterii". (Le-am dat numele Nicolae Radu Alexandru - sfinţii cărora le port numele, toţi au fost apărători însemnaţi ai dreptei-credinţe, pe care eu nu sunt vrednic să le port numele.)
După câteva minute de discuţii cu jandarmii, am intrat cu toţii în curtea patriarhiei, dar fără bannere, ci doar cu icoanele din dotare. Am pornit spre biserică şi am înconjurat-o de trei ori în timp ce cântam toţi diferite tropare ale sfinţilor care au fost mari apărători neînfricaţi ai credinţei străbune. Apoi am cântat "Cu noi este Dumnezeu", "Apărătoare Doamnă" şi altele.

TRASEUL DESFĂŞURĂRII A MANIFESTULUI PAŞNIC

Iar la sfârşit, fiecare am sărutat icoana Maicii Domnului şi părintele ne-a miruit. Totul a decurs cu mult mai bine decât mă aşteptam. Toţi ne-am despărţit bucuroşi că am plecat în acelaşi cuget care gravitează în jurul Adevărului şi că ne-am făcut datoria de creştini adevăraţi. Eu nu am cuvinte să le multumesc celor ce au răspuns la invitaţie şi vreau să menţionez că fără ei nu ieşea aşa de bine această manifestaţie.


Alte poze:

 

 

 

 

 

 

 

JANDARMII "CREDINCIOŞI"

Am coborât şi iar am urcat şi am înconjurat biserica de trei ori cu paşi înceţi şi mărunţi. La un moment dat m-au chemat doi jandarmi să îmi zică să terminăm că şi ei stau în ploaie şi s-au plictisit. În gândul meu: "săracii". 
"Domnilor jandarmi, uitaţi care-i treaba, noi am venit de departe să ne apărăm credinţă neîntinată şi să ne rugăm lui Dumnezeu să mai amâne mânia asupra celor ce spurcă biserica cu eresuri, aşa că vreţi - nu vreţi, n-am ce să vă fac. Noi nu vă oprim să vă adăpostiţi de ploaie şi nu vă obligăm să veniţi cu noi. Dimpotrivă, văd că voi vă ţineţi scai de noi. Vreţi - nu vreţi, vă sfinţiţi şi voi cu o rugăciune, un pic de jertfă. Haida! Şi când credeau că am renunţat, iaca ne mai hotărâserăm ca şi a treia oară să mai facem o tură şi să înconjurăm biserica de trei ori. "Săracii" jandarmi, plouaţi participau şi ei în spatele nostru şi în toate părţile ascultând neîncetatele cântări ortodoxe.
"Doar ce credeaţi, pentru ca să fii jandarm la patriarhie e uşor? Nu, nene. Dacă eşti jandarm la patriarhie, hai că vă înţeleg de ce nu intraţi în biserica, dar măcar la o rugăciune a unor simpli oameni puteţi participa."
Când am plecat, jandarmii şi-au făcut cruce (nu pentru că au scăpat de noi...nu,nu,nu, să nu vă gandiţi). Ciudat, la rugăciuni nu şi-au făcut cruce, ci doar când am plecat. Probabil ne-au binecuvântat. Săracii de ei... Cum să nu îi pomeneşti şi pe ei la rugăciune? După câtă "osteneală" au tras cu noi - ne-au mai şi binecuvântat. Mă, ce oameni! Asta caracter, asta jandarm.

Sfânta Evanghelie după Matei
Cap. 5
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.


Acum să revenim la tristeţile noastre...

Asemănându-ne Celui ce şi-a dus crucea pe Golgota, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în cazul nostru - Golgota noastră era dealul patriarhiei. Şi precum pe Hristos nu-l durea atât cuiele şi rănile, pe cât il durea răutatea oamenilor, tot aşa şi noi mergeam, ca şi nişte răstigniţi, ne durea că am fost răstigniţi de fraţii noştri. Acei fraţi care ne-au pironit în cuie, ne-au dat oţet să gustăm, ne-au străpuns cu suliţa nepăsării în coaste şi din coastele noastre au ieşit lacrimi şi durere. Dar ştiţi ce ne doare cel mai tare? Nu ne doare că noi suferim pentru Hristos, ci: "Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi" (Matei 27,35). Asta ne doare şi anume că se împarte haina lui Hristos, ecumeniştii o rup pur şi simplu fără nici măcăr să ne dea vreo explicaţie. O fac cu bună ştiinţă şi ei sunt conştienţi de tot ceea ce fac. Îşi bat joc şi se hrănesc cu indiferenţa şi tăcerea noastră - asta fac. Să fim serioşi, pentru numele lui Dumnezeu! Doar nu ne-am născut ieri. Ştim foarte bine cum lucrează ecumeniştii şi cu cine. Iubirea asta a lor e de faţadă, de fapt ei se urăsc şi se mint între ei. 

Să nu ne înşelăm. Există şi “un dialog al falsităţii”, atunci când cei ce discută se mint unii pe alţii în mod conştient sau inconştient. Acest tip de dialog este propriu “tatălui minciunii”, diavolul, “căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Este, de asemenea, un lucru obişnuit pentru colaboratorii săi conştienţi ori inconştienţi să-şi atingă “adevărul” lor cu ajutorul minciunilor atunci când ei vor să-şi împlinească binele lor prin rău. Nu poate exista nici un “dialog al dragostei” fără dialogul adevărului. Altminteri, acest dialog nu este adevărat şi nu este firesc. Ca atare, porunca Apostolului cere ca “dragostea să fie nefăţarnică” (Rom. 12, 9). (Sfântul Justin Popovici)

Dar tot ce contează e că noi eram prezenţi într-un scop nobil şi acela de a arăta că încă mai suntem câţiva cărora le pasă. Şi ştim sigur că pentru 1% din rugăciunile noastre şi 99% din rugăciunile Sfinţilor-Părinţilor noştri, Dumnezeu nu a pierdut cetatea şi încă mai au timp de pocăinţă. Noi n-am venit să ne luăm la harţă cu ei, ci să luăm atitudine împotriva urâciunii ecumeniste într-un mod strict în duhul Sfinţilor-Părinţi. Chit că patriarhul nostru se crede infailibil şi nu ascultă la rândul său şi el de fraţii săi mai mici care ii atrag atenţia că greşeşte. Îi atragem atenţia din dragoste, iar nu din ură.
Dar de unde ne dăm seama ca am facut cele bune (cu dragoste) şi nu cele rele (cu ură)? - "După roadele lor îi veţi cunoaşte"(Matei 7:16). Gândiţi-vă puţin ca noi am străbatut atâţia km., unii veniţi de la sute de km depărtare distanţă faţă de Bucureşti, doar pentru a sta două-trei ore în ploaie şi în frig, iar voi încă mai credeţi că o facem din ură? Asta este dragoste, oameni buni, este jertfă. Nouă ne pasă şi am demontrat-o în cel mai bun mod posibil. Acum rămâne să ne implicăm şi împotriva cip-urilor şi actelor cu cip, avorturilor, homosexualităţii, masoneriei, sectelor, ateismului şi altor lucruri care atrag mânia lui Dumnezeu. Dar sunt trei lucruri care atrag mai mult mânia lui Dumnezeu şi sunt mai mari decât toate cele enumerate mai sus şi anume, aceste trei mari ziduri: INDIFERENŢA, FRICA ŞI TACEREA.
Nu numai ierarhii sunt biserica, ci şi mirenii, căci toţi trebuie să fim într-o unitate în Hristos, iar nu în afara lui Hristos. Toţi trebuie să avem un cuvânt de spus, de la cel mai de jos mirean la cel mai de sus cleric. Nu suntem doar nişte cârpe care nu au nimic de spus, ci suntem toţi fraţi întru Hristos, iar ca fraţi întru Hristos trebuie să trăim in adevăr şi in dragoste, unii faţă de alţii. Unii ierarhi mândri şi ecumenişti se cred infailibili şi cred că doar ei hotărăsc totul, iar credincioşii trebuie "să se smerească". Staţi puţin, fraţilor, că nu e aşa! Smerenia nu înseamnă să taci când credinţa ne este în primejdie. Sfinţii, care au dobândit o dragoste mai presus de fire, se mâniau când le erau atacată credinţa, dar noi stăm cuminţi şi nepăsători - tocmai de asta, că nici nu ştim ce e aia dragoste.

Tot ceea ce am facut noi, la Judecata de Apoi va straluci ca aurul in fata Imparatului Hristos. 

Sfânta Evanghelie după Matei

Cap.6

-20. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde  furii nu le sapă şi nu le fură.

ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI

Vedeti si:

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/26/frati-romani-sa-nu-uitam-manifestarea-pasnica-antiecumenista-de-pe-dealul-patriarhiei-romane-din-25-ianuarie-2015/#more-2407

https://ayeaye20.wordpress.com/2015/01/24/apel-preluat-de-pe-facebook-veniti-alaturi-de-noi-duminica-la-protest-in-fata-patriarhiei-romane-ora-14/