miercuri, 29 aprilie 2015

Jidanul miliardar David Rockefeller a suferit al 6-lea transplant de inima la varsta de doar 99 de anisori ce s-a incheiat cu succes

Miliardarul David Rockefeller a trecut cu succes de a 6-a operatie de transplant de inima in 42 de ani, la venerabila vârstă de 99 de ani.

Operatia de transplant de inima, care a durat 6 ore a fost realizata de o echipa de chirurgi privati la reședința lui principală, pe mosia familiei din Pocantico Hills, New York. Nu pare sa fi obosit legendarul om de afaceri cunoscut pentru dinamismul său și viclenia sa.
Primul sau transplant de inima a avut loc în 1976, după un accident de masina dramatic, dupa care a suferit un atac de cord. A fost operat 24 ore mai târziu și dupa numai o săptămână facea jogging.

David Rockefeller se va odihni pentru următoarele săptămâni in complexul lui de pe insula Hanuatu, după ce a trecut cu succes transplantul de inima, al 6-lea la numar in 42 ani, la venerabila vârstă de 99 de ani.
Bătrânul de 99 de ani a permis reporterilor să-i puna câteva întrebări la doar 36 de ore după operație.
«De fiecare dată cand primesc o inimă nouă, simt o suflare de viață ce imi cuprinde tot corpul meu. Mă simt plin viață » , a declarat reporterilor.
Fiind intrebat despre secretul longevității sale, domnul Rockefeller a explicat ca o viață simplă este calea de a merge inainte.
«Oamenii imi pun de multe ori această întrebare și am răspuns întotdeauna același lucru: iubeste-ti viața. Trăiesc o viață simplă, mă joc cu copiii , mă bucur de lucrurile pe care le am, petrec timp cu prietenii loiali şi buni » a recunoscut, zâmbind.
«Am făcut o grămadă de bani în viața mea, dar i-am dat, cea mai mare parte, deoparte. Nu există nici un punct de a avea, dacă nu aveți posibilitatea să împărţeşti, să dărui » a explicat filantropul renumit.
Omul care a avut, de asemenea, doua transplanturi de rinichi in 1988 și 2004 este în continuare extrem de pozitiv despre starea sa de sănătate și speră să trăiască până la 200 ani, a declarat el reporterilor în glumă și în spirit de bun augur, doar câteva ore după operația sa.

Vedeţi şi:

Ultimul interviu al lui Aaron Russo (Dezvaluiri Cutremuratoare Despre Masonerie) | DOCUMENTAR

Botezul latinilor (papistasi,catolici),si a celorlalti eretici este minciuno-botez



Din pidalion:

https://ortodoxiasingurabisericaadevarata.wordpress.com/pidalionul-canoanele-si-dogmele-ortodoxe/


"Prin Corabia aceasta (PIDALION) se închipuieşte Soborniceasca Biserică a Lui Hristos, a cărei temelie este Credinţa cea Ortodoxă în Sfânta Treime. Iar scândurile şi grinzile sunt dogmele Credinţei şi tradiţiile. Catargul este Crucea. Vântrelele, nădejdea şi dragostea. Cârmuitorul,  Domnul nostru Iisus Hristos. Prorari şi marinari, Apostolii, şi Diadohii Apostolilor, şi toţi Clericii. Gramaticii şi notarii, învăţătorii cei după vremi. Călătorii, toţi Ortodocşii Creştini. Marea, este viaţa aceasta. Suflarea cea lină şi zefirul, sunt suflările şi harurile Sfântului Duh. Vânturile, ispitele cele împotriva ei. Iar cârma ei, prin care se îndreptează  către limanul Ceresc, este cartea aceasta a Sfintelor Canoane."


Sfântul Ioan Hrisostom

Pidalionul  sau Cârma Bisericii  este o carte publicată la anul 1800 în limba greacă de ieromonahul Agapie şi sfântul Nicodim  Aghioritul,  şi care cuprinde  canoanele  Sfinţilor  Apostoli,  ale Sinoadelor  Bisericii  şi ale Sfinţilor Părinţi   şi  dascăli  ai  Ortodoxiei.

Pentru   cei  care  sunt  în  demnitatea  preoţească,  ţinerea   poruncilor  canonice  este mărturia unei bune rânduieli  şi a oricărei unimi duhovniceşti. De aceea noi primim  cu toată inima dumnezeieştile canoane şi întărim  în întregime  şi fără vreo schimbare conţinutul lor, aşa cum a fost învăţat  de alăutele sfinte ale Duhului, întru  toţi slăviţii Apostoli, de cele şapte sfinte Soboare A-toată-lumea  şi de Sinoadele  locale întrunite pentru  a proclama  astfel de porunci,  şi de Sfinţii  noştri  Părinţi  - căci toţi,  până  la unul,  luminaţi de Duhul  Sfânt, au statornicit ceea ce este spre folosul şi mântuirea sufletelor noastre.
Pidalionul readuce prospeţimea şi veşnica-folosinţă  a Canoanelor apostolice la urechile  celor îndoielnici în dreapta credinţă,  îndemnându-i deopotrivă  pe  mireni,  călugări,  teologi,  preoţi  şi episcopi:
„Dacă  le veţi păstra întru totul, veţi fi mântuiţi şi veţi avea pace; dar dacă nu le veţi asculta, veţi fi pedepsiţi şi veţi avea o luptă continuă, unii contra altora, primindu-vă astfel plata cuvenită pentru neascultarea voastră.” (Epilogul canoanelor apostolice).


„Cei   ce   pun  întru  defăimare   pe  sfinţitele   şi   dumnezeieştile  canoane   ale sfinţiţilor părinţilor, care şi pe sfânta biserică o trec cu vederea, anatema fie. Fiindcă sfinţii noştri părinţi creştineasca vieţuirea împodobesc, şi către dumnezeiasca  evlavie o povăţuiesc.”


CANONUL  46
Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc  botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim.  Că ce  conglăsuire  este  lui Hristos  cu veliar? Sau ce  parte Credinciosului   cu  necredinciosul?   [Apost:  47,  68;  sobor  2:  7;  sobor  6:  95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15]

TÂLCUIRE
Dreptslăvitorii creştini  se cuvine a se feri de eretici, şi slujirile lor a le urî. Iar mai vârtos însuşi ereticii  se cuvine a se mustra  şi a se înţelepţi  de către episcopi şi prezbiteri,    doar  cumva  vor  înţelege  şi se vor întoarce,  din  rătăcirea  lor.  Pentru aceasta şi canonul  acesta rânduieşte,  că, oricare episcop, sau prezbiter,  ar primi  ca de drept  şi adevărat  botezul  ereticilor  sau jertfa  ceea ce se proaduce  de dânşii, unul  ca acesta, poruncim ca să se caterisească. Fiindcă  ce conglăsuire  are Hristos cu diavolul? Sau ce parte are credinciosul  cu cel necredincios?  Căci cei ce primesc cele de către  eretici,  sau şi ei au aceeaşi socoteli  al acelora,  sau cel puţin  nu  au osârdie  spre a-i scoate pe dânşii  din  cacodoxia lor. Că cei ce bine  voiesc (adică se învoiesc)  la slujbele  acelora, cum  pot  a-i mustra  pe ei ca să lepede  eresul  lor cel cacodox şi rătăcit.

Pentru aceasta şi SfântuIeromartirul Chiprian care a stătut episcop alCarhidonului, şi tot soborul cedimprejurul său, cel de optzeci şi patru deepiscopi, ce s-au adunat în Carhidon, urmând apostolesculuacestuia canoncare leapă botezul ereticilor de obşte, încă şi apostolescului canon 68 celui cezice, că cei de eretici botezaţsau hirotonisiţi, este cu neputinţă, a fi ori creştini,ori clerici. Urmând ei ziccanoanelor acestora, au aşezat canon prin careleapă botezul ereticilor, şi al schismaticilor împreună. Dovedindu-o aceasta,şi din alte multe scripturilnice ziceri, iar mai ales din acea apostoleas:,,Un Domn, o Credinţă, un botez (Efeseni 4). Că dacă, zic ei, una estesoborniceasca biserică, şi unul estbotezul cel adevărat, cum poate fi adevăratbotezul ereticilor, şal schismaticilor, de vreme ce ei nu sunînlăuntru înbiserica cea sobornicească ci s-au rupt dintr-însa prin eresIar de este adevăratbotezuereticilor şi al schismaticilor, şi este adevărat şi cel al drept slăvitoareşial soborniceştii biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel strigă, ci două.Care este prea cu necuviiă.

...marele Vasilie, pe ale rui canoane aşijderea le-a pecetluit cel al 6-lea sobora toată lumea (în canonul 2că adăugând în întâiul său canon a zice, carebotezuri sunt primite, şi care neprimite, în do le împarte pe acestea, zicând:Că, botezul ereticilor: adică al celor cu totul despărţiţi de biseri, şi caredupă însăşcredinţă sunt osebiţi de cei drept slăvitori, şi a cărora osebirepriveşte dea dreptul la credinţa cea întru Dumnezeu, s-au părut bine cuvântatăprici celor din început cu totul a se lepăda. Iar botezuschismaticilor, sausocotit adică a fi de cuviinţă de tre soborul cel de lângă Chiprian, şiFirmilian anostru, să se lepede şi acesta; fiindcă schismaticii cei ce se numesccuraţzic, şi înfrânaţi, şi de sac purtători, şi Idroparastaţi(adică cei cesăvârşesc Liturghia numai cu apă), şi alţii, sau despărţit la început de biserică,şi despărţindu-se numai aveau în sineşi Darului Duhului Sfânt, fiindcădarea acestuia stăiase. Pentru aceea ca nişte mireni făcându-se, nici darduhovnicesc aveau, nici stăpânire de a boteza, sau a hirotonisi; Şi după urmarecei ce se botezau de dânşii, ca de mireni botezându-se, au poruncit să seboteze cu adevăratul botez al bisericii cei soborniceşti, dar însă fiindcă s-ausocotit de cuviinţă de troarecare Părinţi ai Asiei, să fie primit botezulschismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit. Însă însemnează,că botezul schismaticilor, care în întâiul său canon îl primeşte marele Vasilie,îcel 47 al său îl leapădă, zicând, noi cu un cuvânt, pe cei curaţi, şi înfrânatici,şi de sac purtători, pe toţi îi botezăm Iar de este la voi oprit botezul al doilea,pentru oarecare iconomie, precum este şi la Romanicuvântul nostru însă săai putere de a strica adică pe botezul acestora. Drept aceea dacă pebotezuschismaticilor îl strică marele Vasilie, pentru că le lipseau săvârşitul,dar, de prisos este de a mai întreba cineva de se cuvine să boteze pe eretici. Iarîn canonul al 20 al său hotărâtor zice, că pe eretici nu-i primeşte biserica, fărăa-i boteza. Aceastaşi socotinţă o are şi marele Atanasie, şi pe ale acestuiacuvintle-a pecetluit soborul al 6-lea că zice, întru atreilea cuvânt asupraArienilor: Arienii se primejduiesc şîntru însăşi plinirea Tainei, a botezuluizic. Căci, dacă deplinirea prin botez se  în Numele Tatălui, şi aFiului, iarArienii nu zic Tată Adevărat, fiindcă tăgăduiesc pe întocmai fiinţa cea dintr-însul, tăgăduiesînsă şi pe Adevăratul Fiu, şi pe altul din nou plăsmuindu-l cunălucirea lor zidit din cele ce nu au fost, pe acesta îl numesc Fiu, cum darbotezul cel ce se  de dânşii, nu este cu totul nefolositor, şi zadarnic? Şi sevede adică după mască, că este botez, dar cu adevărul nicun ajutor are trecredinţă, şcătre buncinstire. Că nu cel ce zice Doamne, acela  şi peadevăratubotez, ci cel ce zice şi cheamă Numelui, şcare are şi credinţădreaptă. Pentru aceasta dar şi Mântuitorul nu a poruncit apostolilor să botezechianumai, ci mai întâi le-a zis să înveţe pe cei ce vor să se boteze, şi aşa să-iboteze în Numele Tatălui, şi aFiului, şi al Sfântului Duh, pentru ca să se facăcredinţa dreaptă din învăţătură, şi cu dreaptă credinţă să sadauge săvârşireabotezului. Pentru aceasta şi multe alte eresuri, zic numai Numele SfinteiTreimi, dafiindcă nu le cugetă acestea drept, nici credinţa o au sănătoasă, şinefolositor au şi pe botezul cel dat de dânşii, fiind lipsiţi de buna cinstire.Drept aceea urmează, că cel ce se stropeşte de dânşii, mai mult sspurcă cupăgânătatea, decât se izbăveşte de ea. Decşcece cugetă cele al Arienilor,măcar de şi citescele scrise, şi zic numirile Sfintei Treimi la botez, însăameţesc pe cei ce iau botez de la dânşii, fiindcă sunt mai necinstitori deDumnezeu decât ceilalţi eretici. Dar şTeologul Grigorie întru un glas, cusfinţice mai-naint zişi zic î cuvântul  ce l Sfântul  Botez tre Arieni sa ş cătr macedonienîntinzându-se, care se Catehiseau. Iar deşchiopătezi în, şi nu primeşti deplinirea Dumnezeirii Fiului şi a Duhului,caută pe altul să te boteze, sau mai bine zice, să te înece în apa botezului,fiindcă eu nu avoie a despărţi Dumnezeirea Fiului, şi a Duhului, deDumnezeirea Tatălui, şi a te face mort, în vreme ce se cuvine a doua oară a tenaşte prin botez. Înt nici darul botezului să-aibă, nici pe nădejdea care senaşte prin botez, pierzând în puţinele slăviri ale celui de o fiinţă şde asemeneafiinţă mântuirea ta. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorîdin aceasta, şi pe sineţi te lipseşti de deplinirea cea pribotez. 


Zice încă şi Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea la început, era Cuvântul)Nu tamăgească pe tine o ascultătorule adunările ereticilor, că au botezdar nu luminare. Şi se botează ctrupul, iar cu sufletul nu se luminează. Cişi Sfântul Leon în epistolia cea tre Nichita zice: Nici ueretic dă sfinţenieprin taine. Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice:botezucelor rău cinstitori de Dumnezeu, nu sfinţeşte.

Acestea aşa zicându-se, cu dreptate s-ar nedumeri cineva, pentru ce sfântul atoată lumea sobor al 2-lea şi al 7-lea canon al său, încă şi cel al 6 a toată lumeasoboîn canonul 95 al său, nu a lepădat botezul tuturor ereticilor, dupăapostoleştile canoanele acestea şi după soborul cel de lân sfântul Ciprian, şidupă toţi ceilalţi mari de Dumnezeu înţelepţiţi Părinţi mai sus pomeniţi, alecărora conscripturi, însuşi acest al 6-lea a toată lumea sobor, precum am zis,în al 2-lecanon al său, l-a pecetluit, ci al altor eretici le-au primit botezul, iaral altora nu?

Pentru ca să se facă dalesne de înţeles dezlegarea nedumeririi acesteia, estetrebuinţă a ştcineva mai-nainte, că do feluri de chivernisire, şi de îndreptare,se păzesc în biserica lui Hristos. Un fel se numeşte scumpătatea, iar celălaltsenumeşte iconomie şi pogorământ. Cu care chivernisesc mântuirea sufleteloriconomii Sfântului Duh, uneori cu unul alteori cu altul. Deci Sfinţii Apostoli încanoanele lor cel mai-nainte zice, şi toţi pomeniţisfinţi, au întrebuinţatscumpătatea, şi pentru aceasta desăvârşit leapă botezul ereticilor; Iarsoboarelacestea do de toată lumea, au întrebuinţat iconomia, şi botezulArienilor şi al Macedonenilor l-au primit, şi al altora. Iar pe aEvnomianilor,şi al altora în, nu l-au primit. Pentru , mai ales în vremea soborului al 2-leaArienii şi Macedonenii erau în putere, şi nu numai că erau mulţi întru mulţime,ci aveaşmari puterlân împăraţi, şi pe lângă stăpânitori, se aflau şi lasenat. Drept aceea, întâi pentru ca să-tragă la dreapta slăvire, şi să-iîndepărteze mai cu lesnire, şi alta pentru ca să nu se întâmple mai mult să-isălbăticească asupra bisericii, şi asupra creştinilor, şi răul mai rău să se facă,au iconomisit lucrul aşa, Dumnezeieştii Părinţi aceia iconomisindu-şicuvintele lor cu judecată (Psalm 111: 5). Şi s-au pogorât a primi botezul lor.Iar cum că, acestea nu le zicem de la sine-ne, şi cu cuvinte goale, mărturiisunt laceasta la aceşti doi mari părinţi, Vasilie zic, şi Grigorie. Că mareleVasilie, temându-se de împărăteştile şi dregătoreştile puteri, ale luptătorilorDuhului şi îngrijindu-se ca nu cumva să năvăleas, asupra bisericiiChesariei, care atunci era Finix singur înfiinţat al ortodoxiei, au întrebuinţaticonomia, şi până la destulă vreme nu nume arătat Dumnezeu pe DuhucelSfânt.

Au zis însă şi mai sus marele Vasilie, , botezul celor curaţ(adică alNavatianilor) pe care l-au primit şi al 2-lea şal 6-lea sobor (l-au primit pentruiconomia celomulţi) ci de nu ar fi fost cuvântul acesta al iconomiei, cusoborul al 6-lea ne s-ar fi împotrivit şi luişi, şsoborulu a 2-le de  toată lumea primind  e botezul  oarecăro eretici ş canoanel lu Vasilie pecetluindu-se (adică întărindu-se), care în canonul 1 şi în cel 47 desăvârşitstrică botezul ereticilor? Au doară nu citea aceste canoane lui VasilieSaupentru ce să nu facă osebire, şi să zi, că  pecetluieşte pe toate celelaltecanoane ale lui, afară numai de cel 1 şi 47? Arătat este dar, , au lăsat săînţelegem noi, că marele Vasilie întrebuinţează scumpătatea, iar el, şi cel al 2 atoată lumea au întrebuinţat iconoia, şi aşa nu se vede vreo împotrivă zicere, sauîmpotrivă între dânşii, şi cuvântuacesta al iconomiei este pricina cea mai întâişi Domnitoare, pentru care Soboarele acestea, botezul altor eretici l-a primit, şial altora nu. Însă pe lângă cuvântul iconomiei au stătut şi a doua pricină,pentru care a făcut aşa. Iar aceasta este, ciereticii aceia aror botez le-au primit soboarele acestea, păzeau neschimbat felul, şi materia botezuluiortodocşilor, şse botezau după forma soborniceştii biserici; Iar ereticii aceia, alcărora botez nu l-au primit, au schimbat săvârşirea botezului şi o au stricat,adică chipul felului, să zicem aşa, chemarea, saîntrebuinţarea materiei, adică aafundărilor şi a ieşirilor din apă. Şi cum că aceasta a stătut pricina, martorivrednici de credinţă sunt, mai întâi însuşi cuvintele canonului al 7 alsoborului 2. Că pentru ce altabotezul Evnomianilor, şi al Savelianilor nu l-auprimit, iar pe al Arienilor şi al Macedonenilor l-au primit, de vreme ce de opotrivă, şi Evnomianii, şi Arienii, şi Macedonenii sunt cu totul cumpliţi eretici?(fiindcă Evnomie asemenea ca Arie hulea asupra Dumnezeirii a unuia născutFiului Tatălui, zindu-l pe el zidire a Tatălui, şi slujitor precum se vede încuvântul al 2-lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie; Şasemenea caMacedonie hule asupra Dumnezeirii Duhului, zicându-l pe ecă este atreileacu firea după Tatăl precum s vede  aceast în  cuvântul al 3-le amarelui  Vasili cel  asupr lui Evnomie. Şsavelianii, şi arianii, suntîntocmai după eresuri, precum zice Teologul Grigorie. Întocmai este spre păgânătate, şsavelianeşte a împreuna, şarieneşte a despărţi, cea întâadică cufaţa, iar cea a doua, cfirile. Şi iarăşi, că răul în amândo este de-o potrivă,măcar deşi se află în cele potrivnice. Şi socoteallui Savelie introduceIudaismul, după sfinţitul Fotie, iar cea a lui Arie, ba pe Elinismu? Pentru cedacece sunt deopotrivă după eresuri, nu s-au primit deopotri de tresobor? Arătat este, că Arienii, şMacedonieni se botezau fără schimbare, ca şidreptslăvitorii, în trei afundări, şi în trescoateri, şi în trechemări ale SfinteiTreimi, fără a schimba nici feluchemărilor nici materia apei

Că pe evnomiani, zice, care întru o afundare se botează şi cel: Precum şisavelianichipul materiei botezului, adică pe cele trei chemări stricându-le,învăţa, că Tatăl, şi Fiul, şi Duhul sunt faţă. Iar cum că se boteza după chipulbotezului bisericii ereticii aceia al rorbotez soborul l-a primitmartor este şiZonara tâlcuitorului canoanelor. Că citind canonul al 7-lea al soborului 2 acesteazice anume. Nu se botează dar de al doilea aceştia, căci despre sfântul botez lanimic se osebesc de noi, cîntocmai se botează. Şi cum că dimpotrivă, nu duforma botezului bisericii, se botezau ereticii aceia, arora botez nu l-au primit,martor este iarăşi acestaşi Zonara zicând: Aceştia dar, şi toţi ceilalţi eretici seboteza sfinţii Părinţau legiuit. Că ori nu s-au norocit de Dumnezeiescul botez,sau norocindu-se, nu drept nici după chipul dreptslăvitoarei biserici, s-aunorocit de el. Deci pentru că ereticii aceea păzeachipul apostolescului botez,canoanele acelor două soboare, i-au primit ca botezaţi.

….botezulatinilor este minciunonumit botez. Şi pentruaceasta, nici după cuvântul amărunţimei este primit, nici după cuvântuliconomiei. Nu este primit după cuvântul amărunţimei, întâi pentru că sunteretici. Şi cucă latinii sunt eretici nici o trebuinţă este acusă arătăm, vreodovadă. Că însuşi aceasta, că avem atâta ură, şi atât întoarcere, iată atâteaveacuri, despre dânşii, este arătată dovadă, că ca pe nişte eretici îi urâmadicăprecum şi pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei luptători deDuh.

SfântuMarcu al Efesului (în adunarea 25 cea în Florenţia) de faţă a ziaşa: Noi pentru nimică alta ne-am dezbinat de Latini, decât pentru că sunt, nunumashismatici, cşeretici, pentru aceasta nicse cuvinmăcar a ne uni cudânşii.
doilea latinii sunt nebotezaţi, pentru că nu păzesc cele trei afundări la cece sebotează, precum din început au primit de la sfinţii apostoli dreptslăvitoarea biserică. Latinii cei mai- dinainte mai întâi stricând apostolescul botez,întrebuinţau turnare, adică puţi a pe creştetul copiluluturnând. Care încă şiacum pe la oarecare locuri se lucrea. Iar cei mai mulţi cu o legătură de peride porc, de trei ori aruncă puţine picături de a pe fruntea pruncului. Iar întrealte locuri, precum au vestino de acolo întorndu-se la noi oarecine, că pinbumbac (care fieştecine poate şti câtă a au ridicabumbacul) zice,împlântându-l în apă, ung cu acela pe copil, şi aşa îl botează. Deci,nebotezaţi sunLatinii, pentru că nu fac cele trei afundări şi scoateri,după apostoleasca predanisire.

Deci latinii, şi ca nişte eretici botez nu pot da, pentru că au pierdut Darulcel începător desăvârşirişi pe lân aceasta, au răsturnat şapostolesculbotezul acelor treafundări.
. Deci şi cei mai-nainte de noi asemenea au iconomisit, şi au primit botezulLatinilor, mai ales după chipul cel al doilea. Pentru că papismosul atunci eraîndricul său, şi toate puterile împăraţilor Evropei le avea în mâinile sale, iarîmpărăţia noastră îşi da duhul. Drept aceea de nevoie eracă de nu s-ar fi făcuticonomia aceasta, Papa, ar fridicat neamurile cele apuseneştasupra celorrăsăriteneşti, şi ar fi robit, şi ar fi ucis, şi alte nenumărate răutăţi le-ar fi făcut.Dar acum când relele cele de acest fel nu ni le pot face, fiindcă au pus asupranoastră Dumnezeiască pronie, acest fel de păzitori carşînsăştrufaşiloracelora desăvârşit le-au smerit sprânceana. Acuzic, când nimic asupra noastrăpoatturbarea papismosului, ce matrebuie iconomie? Că iconomia are măsurişi hotare, şi nu este veşnică şnehotărâtă. Pentru aceasta şTeofilact alBulgariei zice: Cel ce face ceva după iconomie, nu chiar ca ulucru bun, faceaceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme. (tâlcuirea la cap 5 stih 11 către Galateni) în destul am iconomisit, zice Teologul Grigorie în lauda cea treAtanasie, nic(socoteala) cea străină primindu-o, nici pe a noastră stricându-o,care cu adevărat ar frea iconomie. Aşa zic şi eu. Cu adevărarea iconomieeste aceasta, nd printr-însa, nici pe latini putem ai întoarce, şi noi călmscumpătatea sfinţitelor canoane, şi primim minciunobotezul ereticilor. Că aiconomisi se cuvine unde nu se faccălcare de lege, zice DumnezeiesculHrisostom. Iar cum că cu iconomie s-au făcut închipuirea aceeadintruaceasta este arătat, că pâ atunci răsăritenii botezau pe apusenii cei ce seîntorceau. Precum mărturiseşte aceasta localnicul sobor cel din LateranoRomei; Care s-a făcut la anul de la Hristos 1215 că zice acesta în canonul 4 cărăsăritenii nu liturghiseau, acolo, unde mai-nainte ar fi liturghisit apusean, denu ar fi făcut mai-nainte a sfântă, spre curăţire. Şapoi zice, că răsăritenii aldoilea boteza pe apusenii cei ce veneau la biserica răsăritului, adică ca pe uniice nu aveau botez sfânt şi apostolesc (Dodecavivlion a lui Dositei foaia 8, 24).Deci, când până atunci, după mărturia a însuşi vrăjmaşilor, răsăritenii îi botezau,arătat este, că în urmă pentru mare iconomie au întrebuinţat chipul Mirului,fiindcă nu folosea slăbiciunicemai de pe urmă a neamului nostru, să aţâţemamult mânia papismosului, şcu aceasta în, fiindcă atunci surpaseră şistricaseră toate cele rău făcute în Florenţa, şi multă latinească mânie erapentracestea Drep aceea şi  după  c a trecu iconomi trebui să-şi aibă  locu lo amărunţime şapostoleştile canoane.


…………………………………………………………………………………………………………

CANONUL  47

Episcopul,  sau prezbiterul pe cel  ce are botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori  de Dumnezeu,  de nu îl va boteza, să se caterisească.  Ca unul ce-şi bate joc de Crucea, şi de Moartea Domnului,  şi nu osebeşte  pe ierei de către minciunoierei. [Apost: 46, 68; sobor 2: 7; sobor 6: 95, 84; Carhid: 1]

TÂLCUIRE
...daca episcop sa prezbiter   n ar  botez c botezul sobornicti ş dreptslăvitoarebiseric pe cel spurcat adică pe cel boteza de cătr necinstitorii de Dumnezeuadică   de eretici,   să  s caterisească.   Fiindcă   batjocoreşte   Crucea ş MoarteDomnului, rău şi cu greşeală socotind că spurcatul şi pânritul botezul ereticiloreste în închipuirea Cruci şi aMorţi Domnului, care nu este, şi pentr aceasta îprimt peel, şi îl are asemenea cu botezul drep slăvitorilor Şi pe lângăacesteafiindcă  n osebt p adevăraţii   iereii dreptslăvitorilor di mincinoşi iereii ereticilor Ce deopotrivă  p amândo c p nişt adevăraţ î primte. Că nicurâtu botez al ereticilo face crtin aderaţ pecei ce într dânsu se boteazănici hirotonia lor facaderaţiierei pe cei ce se hirotonisesc de dânşii, după apostolescul canon68. Însă însemnează că, precum am zis, într închipuirea Cruciişi a Morţi Domnului se face Sfântu Botez. Că zice Pavel:,,Câţi în Hristo ne-abotezat întru   Moarte lu ne-am botezat Ş împreună   c dânsul   da ne-aîngropa prin botez într moarte”  (Roman 6: 3) şi, împreună  sădiţ ne-am făcutcu asemănare Morţi Lui Dar şi Crucea botez s-anumi de către Domnul după Hrisostom care zice: ,,botezul,cu care Eu mă botez, vă veţi boteza. [Matei 20: 22,
23] Şi iarăşi ,,cu botez am a mă boteza, şi cum mă strâmtorez, până ce se va sfârşi”[Luca 12: 50]


…pe cei ce dinaştere sunt eretici, şi de dânşii spurcaţi, apoi venind la dreaptaslăvire. Drept aceea şi nu zice de al doilea să-i botezăm, ca pe unii ce mai-nainteau fost botezaţi, ci să-i botezăm (că de nu va boteza zice) ca pe unice niciodatăar fi fost botezaţi după dreapta slăvire.