Luptătorul înflăcărat
Părintele Arhimandrit Haralambie D. Vasilopoulos |
Poate părea exagerat, dar credem, și din mărturiile altora, că Părintele Haralambos a fost unul dintre cei mai mari luptători ai Ortodoxiei noastre din ultimii ani. Pretutindeni se elogia înălțimea lui morală. Era prezent la toate invitațiile. Nu se sfia niciodată. Credința lui în Dumnezeu era vie și fermă.
A demascat prin predicile lui înflăcărate, prin cărțile lui revelatoare, pe cei care luptă Ortodoxia și națiunea noastră. I-a demascat pe iehoviști, pe masonii evrei, pe ecumeniști și orice erezie și dușman al credinței noastre. A organizat manifestări temerare, a înființat o asociație antieretică, POE (Presa Ortodoxă Grecească) și a scris o mulțime de articole îndrăznețe și entuziaste. De asemenea, este autorul a sute de cărți cu duh patristic, care zidesc, întăresc și trezesc sufletele credincioșilor. A publicat temerarul ziar „ Presa Ortodoxă”, care este, probabil, realizarea lui cea mai importantă.
De aceea, chiar dacă au trecut douăzeci de ani de la adormirea fericitului gherondas, continuă să lupte în prima linie împotriva ereticilor și a dușmanilor patriei noastre, prin lucrarea lui scriitoricească foarte bogată și prin “Presa Ortodoxă”, care circulă de mai bine de patruzeci de ani. Aceasta o dovedește cererea mare a cărților sale, multe dintre ele fiind traduse și în limbi străine, și larga circulație a ziarului, pe care l-a iubit și l-a consolidat cu toate puterile lui. O parte foarte mică din lucrări este selectată în acest calendar.
Trăia pentru Hristos, vorbea pentru Hristos, scria pentru Hristos. Întreaga lui viață a fost un neobosit și temerar apărător al Ortodoxiei, al tradiției și al patriei noastre. Un lucrător înflăcărat al Evangheliei, care și-a înmulțit talantul primit.
Să avem binecuvântarea lui!
Scurtă biografie a fericitului gherondas
Vrednicul de pomenire Părintele Arhimandrit Haralambos, luptătorul neobosit al credinței noastre, s-a născut în anul 1910, în satul Analipsi Trihonidos, din localitatea Etoloakarnania. Părinții lui, evlavioși și cu mulți copii, erau Dimitrie și Spiridula. Aici și-a trăit copilăria, iar primele trăiri duhovnicești le-a avut în bisericuțele din afara localității și în mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul.
Aici a citit și viața Sfântului Iacob Noul Mucenic (sărbătorit pe 1 noiembrie), care i-a influențat foarte mult sufletul, aprinzând în inima lui flacăra pentru credința în Hristos. Iată ce spunea el despre aceasta: ” Și eu, dacă nu m-ar fi ajutat Dumnezeu să citesc viața Sfântului Iacob Noul Mucenic, nu știu ce drum aș fi urmat. Poate aș fi devenit, după cum s-au derulat lucrurile în Grecia, cu războaie și cu detașamente de partizani, vreun conducător al unei unități de partizani, sau căpitan de haiduci prin munți!”
Gimnaziul l-a terminat în Nafpaktos, în anul 1928. Apoi a urmat cursurile Facultății de Teologie din Atena, fiind licențiat în anul 1933. După aceea a hotărât să devină predicator în cadrul Frățietății Teologilor «Viața», lucrând la Mitropoliile din Patra, Kalavryta și Aigialia, Corint, Levkada, Ithaki, Nafpaktia, Arti, Karpenisio Ioannina, Driinupoleos, Pogoniani și Konița și Edessa. Predica lui vie și simplă, intra în inimile ascultătorilor, liniștind și încurajând sufletele triste.
În anii 1936-1937 a slujit ca predicator la Mitropolia Etoloakarnaniei.
Odată cu începutul războiului greco-italian ia parte ca subofițer în prima linie. În cartea ”Minunea grecilor din anii ‘40”, descrie evenimentele și mărturiile pe care le-a trăit în timpul războiului din eposul nemuritor. Anii negrii de ocupație îl găsesc în lupta din Giannena, unde este închis și condamnat la moarte. În februarie 1944 este eliberat din închisoare cu ajutorul lui Dumnezeu și vine ca predicator laic în Etoloakarnia, unde desfășoară, în afară de alte activități, o bogată activitate socială, mai ales în satul Papadates, până în anul 1956.
În anul 1951, pe 20 mai, în ziua de duminică, este hirotonit diacon, de Mitropolitul Ierothei în Biserica Sfintei Treimi din Agrinio. În ziua următoare, pe 21 mai, este hirotonit preot și înaintat la treapta de arhimandrit și duhovnic, în Biserica Sfinților Constantin și Elena și la comunitatea cu același nume, în eparhia din Trihonidos.
După anul 1956 vine în Atena și este angajat în Biserica Sfintei Maria, din strada Romvis. Pe 21 noiembrie, exact în ziua Intrării Maicii Domnului, în anul 1958 înființează asociația ” Uniunea Ortodoxă Panelenă”.
Iată ce spunea înainte să o înființeze: ” Noi grecii, am inventat ”Calul troian”, și cred că ne-ar fi rușine să ne prindă în cursă anticreștinii și antigrecii prin abundența ”cailor troieni”, ai ereziilor, care pătrund pe pământul nostru sfânt. Trebuie, însă, să ne organizăm, să-i înfruntăm și să-i biruim…
Vom înființa o Organizație Antieretică Panelenă. O Asociație Creștină legală de Rezistență împotriva dușmanilor cu diferite denumiri religioase ai țării noastre, care fără piedici înșeală suflete și prin metode inefabile de convertire recrutează ”ieniceri”. Vom denunța activitățile lor ilegale de convertire. Vom dezvălui masca lor înșelătoare. Vom divulga înșelătoriile lor. Și toate acestea prin publicații, prin lansări de cărți antieretice, prin omilii, prin adunări de proteste, prin lupte judiciare și, în general, prin toate mijloacele legale de rezistență…”
În anul 1961 publică, prin marea lui dăruire, ziarul ”Presa Ortodoxă Grecească”, care mai târziu a fost denumit ”Presa Ortodoxă”. Până la adormirea lui a publicat sute de cărți antieretice, moralizatoare, comentariul Noului Testament, omilii, viețile Sfinților ș.m.d., care au adus și aduc mare folos cititorilor.
Din anul 1962 până în anul 1968 a fost starețul mănăstirii Petraki, cu hramul Sfinților Arhangheli, de unde a fost îndepărtat în timpul dictaturii.
A adormit întru Domnul pe 14 februarie, în zorii zilei de duminică al anului 1982 și înmormântat în ziua următoare în satul lui natal.
Decizie importantă
Aveam 41 de ani și lucram ca teolog și predicator laic în toată Grecia.
Duhovnicul meu și alți apropiați ai mei insistau să fiu hirotonit. Eu, însă, nu mă hotăram. Ziceam, că slujirea de preot este grea; de altfel, cu tot sufletul meu lucrez în biserică.
- Nu poți, îmi spunea duhovnicul meu, să lucrezi în sacou, cum lucrezi în rasă. Și era de părere că, cine poate dărui o sută, iar el dăruiește nouăzeci și nouă, va da socoteală în ziua judecății, pentru acel unul, pe care nu l-a dăruit.
Dar chiar și așa eram de neînduplecat. Am fost nevoit, însă, să cedez. De ce? Era un copil mic din vecini, atât de mic, că nu putea să articuleze cuvinte. Cum mă vedea, însă, striga:
- Pănte, adică Părinte.
- Nu, îi spuneau, nu este Părinte.
- Pănte- Pănte, spunea el.
Mergeam altădată cu un preot și arăta spre mine: Pănte.
- Nu, îi spuneau, celălalt e Părinte. El insista și arătând spre mine zicea: Pănte – Pănte.
Atunci m-am predat. Am luat-o ca fiind voia lui Dumnezeu, Care imi vorbea prin acel copilaș.
(Din cartea: ”Minunile pe care le-au văzut ochii mei”) |
Face atât de multe Hristos și nu poate să te vindece pe tine, dacă este spre folosul tău? ”El, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, moartea a stricat-o, păcatul l-a stins, iadul l-a făcut netrebnic, puterea diavolului a slăbit-o și a dat vindecare trupului; oare nu este vrednic de crezare?” (Andr. 21). Cum, deci, lași Biserica lui Hristos și alergi la locuințele vrăjitoarelor și ale medium-urilor?
Cum lași pe Hristos și alergi la vrăjitoare, la ghicitoarele în cafele și în cărți? Nu poate să facă Hristos, câte fac vrăjitoarea și țiganca? Au mai multă putere cărbunii, firele de păr și oasele de lilieci decât Cinstita Cruce a Mântuitorului.? Are mai multă putere cafeaua ghicitoarei decât Aghiasma și alte mântuitoare Taine ale credinței noastre? ”Ah! Nemulțumitoare făpturi! spune Sfântul Nicodim. Ah, neam necredincios și vârtos la inimă! Și unde sunt fulgerele și trăsnetele cerului? Unde sunt cutremurele pământului și crăpăturile, ca să vă ardă de tot, să vă scufunde și să vă înghită de vii?
Și când se întâmplă să vă îmbolnăviți, alergați la Hristos cu calduroasă credință si cereți vindecare, pentru că El este totdeauna Tatăl vostru prea iubit. Și dacă v-a dat boala, a dat-o spre a încerca răbdarea voastră și ca să vă încununeze mai mult și să vadă dacă Îl iubiți cu adevarat din toata inima.
Alergați, spune Sfântul Nicodim, când sunteți bolnavi și la Doamna noastră Născatoare de Dumnezeu, Tămaduitoarea cea după Dumnezeu. Alergați și la toți Sfinții și, rugându-i pe ei cu credință, veți dobândi vindecarea cea dorită a bolii voastre.
(Din cartea: ”Există magie?”)
Dumnezeu Atotcreatorul
Dumnezeu este Atotcreatorul. ”Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.” În spatele creației, al marelui univers se ascunde Dumnezeu.
Dar nu-L vad, vei spune. Nu ești în toate mințile?! Poți să-L vezi? Ce, vrei să-L vezi cu ochii tăi trupești? Dar ”nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască”, spune.
Un bătrân vindea cărți duhovnicești într-un birou public.
- Și unde îl vezi tu pe Dumnezeu, îl întreabă un funcționar.
- Tu nu Îl vezi? îi spune bătrânul evlavios.
-Nu, îi răspunde.
-Hai să ți-L arăt, îi zice și îl scoate pe balcon. Era într-o după-amiază de vară. Arătându-I soarele îi zice:
-Îl vezi?
-Păi, soarele sa-l văd? Nu pot, îi răspunde.
-Dacă nu poți, i-a spus bătrânul, să vezi creația, cum ai pretenția să-L vezi pe Creator?
(Din cartea: ”Pentru ce trăiești?”)
Mărturisire cu îndrăzneală
Vezi, din păcate, că mulți se rușinează să-și mărturisească credința, și să arate că-și îndeplinesc obligațiile religioase, că se roagă, că merg la biserică, sau că postesc. Și toate acestea, ca să nu fie batjocoriți de ceilalți. Ca să nu li se spună, deci, că sunt înapoiați sau fanatici.
Eee! pe cel, care nu-L mărturisește, nu-l voiește Dumnezeu. Te rușinezi de El? Se va rușina și El de tine. Îl lepezi? Te va lepăda și El pe tine în ziua judecății: ”Iar cel ce se va lepăda de Mine în fața oamenilor și Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu.” Lămurite și explicite sunt lucrurile.
(Din cartea: ”Pentru ce trăiești?”)
Să credem ortodox
Nu este suficient doar să credem pur și simplu în Dumnezeu. Nu aceasta mântuiește. Trebuie să crezi și ortodox. Pentru că și cei de alte confesiuni cred, dar cum cred în El? În zilele noastre, desigur, trebuie să știi, că puterile întunericului au pus în acțiune planul ΜΡΑ, adică al ecumenismului. Prin aceasta fac propagandă ca oamenii să creadă pur și simplu în Dumnezeu și să aparțină oricărei religii. Iar scopul lor este să ne despartă de religia creștină, singura Adevărată, care ne poate mântui. Răspândesc știri false, desigur, cum că Hristos este unul dintre marii inițiatori, cum sunt Confucius, Buda, Zarathustra, Plotin etc.!!
Să nu fie mai rău!
(Din cartea: ” Pentru ce trăiești”)
Vindecarea în chip minunat dintr-un accident vascular cerebral
Mâna aceasta, iubite, care scrie cele, pe care tu le citești, află că a fost complet paralizată, și că acest creier suferind de tromboză cerebrală, se îndrepta spre moarte. Medicii (cei mai buni medici) au fost depășiți de situație. M-am spovedit, m-am împărtășit și mi s-a săvârșit Sfântul Maslu. În timp ce se săvârșea Sfântul Maslu, mâna și piciorul au început să se miște și să devină îndată, complet sănătoase, încât medicii, frecându-și ochii, spuneau: ”Aceast tratament este mai presus de știință.”
fotografia reprezintă, Deviza din 24.08.1950 – Voi sunteţi lumina lumii
(Din calendarul pe 2003 al Uniunii Ortodoxe Panelene dedicat fericitului gherontas, părintele Haralambos Vasilopoulos la împlinirea a 20 de ani de la adormire)
† de mare importanță și aceste articole :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu