CAPITOLUL VI. (Patericul Egiptean)

PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI SI RAZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICA ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU

1) La un frate oarecare s-a ridicat dracul curviei cu mare si iute razboi asupra lui, atat de mult, incat ardea ca focul infierbantarea necuvioasa in trupul sau. Iar el se intarea si se impotrivea atat de tare, incat nici grandul sau nu-l lasa sa se abata spre acea necuratie. Si asa, multa vreme luptandu-se si impotrivindu-se acelui razboi diavolesc, cu darul lui Dumnezeu a biruit si a fugit de la dansul acel razboi, neputand nimic sa-i faca impotriva rabdarii lui. Si indata a simtit stralucire de lumina sufleteasca in inima.

2) A zis un batran catre un frate ce era suparat de curvie : frate, au doara dormind vrei sa te mantuiesti ? Du-te, lucreaza, osteneste-te, cauta si vei afla. Privegheaza in rugaciune, bate si ti se va deschide si asa, Domnul Dumnezeu, vazand silinta si rabdarea ta, iti va da biruinta asupra acestei ispite !

3) Zis-a un batran ca razboiul curviei in acest chip este : ca si cum ar trece cineva pe langa targ sau pe langa carciuma, si trecand ii va veni lui in nas mirosul fierturilor si a fel de fel de fripturi. Deci, de se va birui si se va supune, ca o musca, acelor mirosuri, el isi va lasa drumul sau, se va abate acolo si va manca pana se va satura. Iar de nu va baga de seama si nu va vrea sa se abata sa manance, macar de ii si vor mirosi bucatele acelea, el tace si trece si isi pazeste calea, scuturandu-si gandul cel spurcat din inima, rugandu-se lui Dumnezeu si zicand : Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-mi mie si goneste pe vrajmasii ce se lupta cu mine ! Aceasta sa iti fie impotriva a toate gandurite vrajmasesti si asa vor fugi de la tine.

4) Un frate oarecare, fiind suparat de gandurile cele din pofta curviei, a mers la un batran mare si l-a rugat, zicand : rogu-te, parinte, fa rugaciune lui Dumnezeu pentru mine, ca ma supara foarte razboiul curviei, si pentru rugaciunea sfintiei tale ma va izbavi Dumnezeu de acea suparare ! Raspuns-a lui batranul : bine, fiule, voi face rugaciune. Si asa batranul a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, iar fratele s-a dus la chilia lui. Si dupa cateva zile iar a venit fratele la acel batran, jeluindu-se ca nu se poate izbavi de acea suparare si rugandu-l sa se roage cu deadinsul lui Dumnezeu pentru dansul. Iar batranul iar a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, zicand : Doamne, arata-mi mie fapta acestui frate si de unde-i vine lui acea deznadajduire si lucrare diavoliceasca intr-insul, ca m-am rugat Tie pentru el, si nu s-a izbavit de suparare. Si Dumnezeu i-a descoperit lui pe acel frate si l-a vazut pe el sezand si duhul curviei aproape de dansul cu care glumea si radea si se mangaia. Pe ingerul lui il vedea stand departe si maniindu-se pe el pentru ca nu alerga la ajutorul lui Dumnezeu, ci se indulcea cu necuvioasele sale ganduri si tot gandul si-l da spre mangaierea vrajmasului. Si a priceput batranul ca partea fratelui este pricina razboiului sau si chemandu-l, i-a zis : fiule, eu am cunoscut ca pricina acelui razboi esti tu insuti, pentru ca te indulcesti si te mangai si te dezmierzi cu acele ganduri spurcate pe care insuti de voia ta le gandesti si le primesti. Si asa l-a invatat cum sa se impotriveasca si sa stea impotriva gandurilor sale. Iar fratele, mult folosindu-se cu rugaciunea batranului, a mers la chilia sa.

5) Un batran oarecare, l-a vazut pe ucenicul sau ca este foarte suparat si necajit de dracul curviei. Si i-a zis lui : fiule, vrei sa-l rog pe Dumnezeu sa departeze de la tine si sa te paraseasca acet razboi ? Iar el a zis : ba nu, parinte, ca de ma si supara si ma necajeste acet razboi si ma ostenesc muncindu -ma dar vad din osteneata roada rabdarii intru mine. Pentru accasta mai vartos te roaga pentru mine, parinte, sa-mi dea Dumnezeu rabdare ca sa pot purta cu multumire aceasta iapita. Zis-a lui batranul : acum, fiule, am cunoscut ca esti in sporire si ca ma intreci.

6) Era in Schit un frate oarecare foarte silitor si nevoitor spre mantuirea sa. Acestui frate i-a adus vrajmasul in gand aducerea aminte de o femeie foarte frumoasa pe care o vazuse in Egipt si il supara gandul cu acea femeie si avea pururea razboi mare si se muncea. Apoi, dupa iconomia lui Dumnezeu, a venit la Schit un frate din Egipt. Si intrebandu-l pe el fratii unele si altele si ce veste are din Egipt, intre alte vorbe, el a spus si aceasta : cutare femeie a cutarui om a murit si aceasta era chiar femeia pentru care avea razboi acel frate. Iar fratele auzind ca a murit femeia la care pururea ii era gandul, muncindu-l pofta curviei, s-a bucurat. si sculandu-se, a mers in Egipt la locul unde era ea si daca a ajuns acolo, a gasit un copil aproape de mormantul unde era ingropata. Chemandu-l pe acel copil, l-a intrebat zicand : fiule, stii unde este ingropata cutare femeie ? Zis-a copilul : stiu, parinte, ca am fost si eu acolo cand au ingropat-o. Zis-a lui fratele : daca stii, fiule, unde este ingropata, te poftesc dar sa mergi cu mine sa-mi arati mormantul ei pentru ca sa fac o rugaciune la mormant ca ea mi-a fost rudenie ! Si a mers copilui cu dansul si i-a aratat mormantul ei. Iar el a asteptat pana s-a facut seara. Si daca a inoptat, s-a apucat si a dezgropat pe acea femeie si luand stergarul a sters putrejunea trupului ei cel imputit si astupand iarasi mormantul cu tarana, s-a intors la chilia lui. Iar cand ii veneau ganduri de pofta spurcata, el scotea acel stergar cu spurcaciunea si il punea inaintea ochilor sai, zicand in sine : iata, ticaloase, pofta care doresti, indulceste-te dar ! Si asa se lupta cu spurcatele ganduri, pana cand s-a luat si s-a departat de la dansul acel razboi.

7) Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si daca au intrat in targ, s-au desparut unul de altul. Iar unul cu mestesugul si indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei. Dupa aceea, aflandu-l pe el fratele, i-a zis : sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre. Acesta a zis : eu, frate, astazi nu voi merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvant, s-a minunat si l-a intrebat zicand : pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine ? El a oftat si i-a spus, zicand : eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu tine la chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis : frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru. Si asa, ascultand fratele, a mers la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul. Si l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea fratelui sau.

8) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, avvo, ca ma supara pururea gandurile curviei si nu-mi dau odihna nici macar un ceas si pentru aceasta mare scarba are sufletul meu ! Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, doctoria acestei boli, adica a gandurilor spurcate, este aceasta : cand vei simti ca-ti seamana diavolul ganduri spurcate in inima, nu le primi, nici nu le lasa sa inceapa a se inradacina in inima ta, ci indata muta-ti gandul tau la orice alt lucru si asa nu vor putea prinde radacina gandurile vrajmasului. Iar de vei lasa cat de putin si nu-ti vei muta gandul intr-alta parte, alt lucru oarecare, atunci acel gand spurcat indata prinde radacina si incepe pofta necuratiei. Caci obiceiul vrajmasului diavol asa este : arunca ganduri necurate si le samana in inima noastra, insa nu ne sileste spre savarsirea rautatii ci ne lasa in voia noastra, ori sa primim gandurite si sfaturile lui, ori sa nu le primim. Zis-a fratele : dar ce voi face, parinte, ca eu sunt foarte neputincios si nu pot sa stau impotriva spurcatelor ganduri ? Raspuns-a batranul : pazeste-te, fiule, pricepe si cunoaste gandurile si sfaturile vicleanului vrajmas, care cand le vei simti samanandu-se in inima ta, nu le raspunde, nici nu zabovi cu dansele, ci indata scoala-te si te inchina lui Dumnezeu pana la pamant, rugandu-te asa : Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-mi si ma miluieste, pe mine pacatosul ! Zis-a lui fratele : eu, parinte, aceasta ma silesc si o zic, dar nu simt folos si umilinta in inima mea, fiindca nu este in limba noastra aceasta rugaciune si nu inteleg ce zic si ce ma rog. Zis-a lui batranul : fiule, nu te indoi de aceasta, ca este pe limba ta si nu intelegi ce zici, sileste-te cu tot dinadinsul. Si zi-o si Dumnezeu iti va ajuta tie. Caci precum a zis avva Pimen si alti multi sfinti parinti, ca si descantatorii care descantau si cheama serpii si vin, nici aceia nu inteleg ce zic, caci acel descantec nu-l zic in limba lor, insa auzind descantecul vin si se supun, ca inteleg puterea acelor cuvinte. Asa si noi, fiule, macar de nu sunt in limba noastra acestea si nu le intelegem, insa dracii auzind ca zicem noi cuvintele si intelegand ei puterea lor fug si se departeaza.

9) Doi frati dintr-o manastire, fiind foarte suparati si biruiti de razboiul si pofta curviei, neputand sa mai sufere acel foc si razboi in trupul lor, s-au sfatuit impreuna si iesind din manastire, s-au dus la tara la un sat, si s-au insurat si traiau cu sotiile lor aproape unul de altul. Iar dupa catava vreme, a inceput amandorura a le veni uraciune, simtire, cunostinta, cainta si umilinta in inimi. Si asa au inceput iar amandoi a se sfatui, zicand : frate, ce-am castigat si ce folos am dobandit noi, ca ne-am supus spurcatei pofte si patimi trupesti, lepadand sfantul cin ingeresc si venind in aceasta spurcata viata dupa care vom merge in muncile cele vesnice ? Deci, frate, sa lasam sotiile si sa mergem iarasi in pustie, sa ne pocaim. Iar Dumnezeu vazand cainta si pocainta noastra, isi va face mila de noi si ne va ierta, precum si pe alti multi pacatosi cati s-au pocait, i-a iertat si i-a miluit. Acestea sfatuindu-se ei si invoindu-se si asa tainuindu-se de sotii, le-au lasat si au venit in pustie la manastirea din care iesisera si cazand cu umilinta la picioarele parintelui lor, l-au rugat sa-i primeasca, marturisindu-si caderea si pacatul lor. Iar parintele vazand cainta si umilinta lor, facandu-i-se mila de dansii, i-a primit si le-a dat canon de pocainta si de iertare. A poruncit iconomului sau sa-i puna la inchisoare un an deplin neiesiti, la locuri deosebite unul de altul si sa le dea mancare si bautura paine si apa amandorura intocmai. Iar daca s-a plinit anul inchisorii si al canonului lor, a poruncit parintele si i-a scos de la inchisoare. Si unul era galben la fata si uscat ca chipul mortului iar celalalt era vesel si luminat la fata ca si cum ar fi fost la o mare desfatare de care lucru foarte se minunau fratii, stiind ca paine si apa li se daduse amandorura la fel. Si l-au intrebat pe cel galben si uscat la fata sa spuna cum traia si ce facea si ce ganduri il luptau pe el sezand la inchisoare. Iar el le-a spus, zicand : eu, fratilor, alte ganduri nu aveam, decat ca gandeam la rautatile faptelor pe care le-am facut si la vesnicele munci si de frica aceea mi s-a lipit trupul de oase. Dupa aceea l-au intrebat si pe celalalt zicand : iar tu ce gandeai sezand la inchisoare ? Raspuns-a lor acela zicand : eu nu gandeam altceva, fara numai multumeam si slaveam pe Dumnezeu ca m-a miluit si m-a scos din viata cea spurcata si m-a izbavit din robia lumeasca si de muncile cele vesnice si iar m-a adus in viata si cinul ingeresc. Si au cunoscut parintii ca amandoi au facut intocmai pocainta lor catre Dumnezeu si asa s-au mantuit.

10) Era un parinte batran in Schit si cazand intr-o boala mare, ii slujeau lui fratii. Iar el vazand ca pururea se ostenesc si se necajesc fratii pentru dansul slujindu-i la boala, s-a sfatuit in sine, zicand : decat sa se osteneasca si sa se necajeasca fratii, slujindu-mi mie la boala, mai bine sa merg eu in Egipt, la o rudenie oarecare a mea. Deci, gatindu-se el, voia sa mearga asa bolnav precum era. Avva Moise si cu alti parinti il sfatuiau zicand : lasa-te, parinte, nu merge in Egipt, caci vei cadea in curvie ! Iar el auzind acestea, s-a suparat pe ei zicand : dar nu vedeti ca zilele vietii mele au trecut peste optzeci de ani si trupul meu s-a vestejit si a amortit. Cum ganditi si graiti acestea despre mine ? Si neascultand sfatul parintilor, a plecat si a mers in Egipt, la rudenia lui. Si auzind de dansul iubitorii de Hristos crestini, ii aduceau hrana si cele ce ii trebuiau. Auzind si o fecioara oarecare, iubitoare de Hristos de venirea acelui parinte, s-a bucurat foarte. Pentru dragostea lui Hristos venea acea fecioara de multe ori la dansul si-i slujea ca unui parinte batran si sfant. Dupa catava vreme s-a ridicat din boala iar din lucrarea si mestesugirea si inselaciunea diavolului, s-a poticnit si a cazut cu acea fecioara in pacatul curviei, si indata a luat ea si a zamislit in pantece. Oamenii vazand-o cu pantecele mare, au adus-o la judecator si judecatorul a intrebat-o cu cine a gresit si cine este cel ce a stricat-o. Iar ea a spus, zicand : sihastrul cel batran de care ati auzit ca a venit bolnav de la Schit, acela m-a stricat. Judecatorul auzind aceasta despre acest parinte batran si sfant, n-a crezut-o. Batranul insa a auzit ca a chemat judecatorul pe fata si a intrebat-o cu cine a gresit si cine a stricat-o, si a spus cu cine a gresit dar n-au crezut-o. S-a sculat el singur si s-a dus la judecator si a spus el insusi si a marturisit pacatul lui inaintea tuturor, zicand : cu adevarat, eu am facut acest pacat, eu am gresit, eu am stricat aceasta nevinovata fecioara, eu sunt vrednic de pedeapsa, iar ea este nevinovata. Ci va rog, daca va naste pruncul ce este zamislit intr-insa, sa-l tina si sa-l pazeasca pana il va intarca si dupa ce il va intarca sa mi-l dea mie si ea sa ramana nevinovata si fara nici o grija. Atunci a zis judecatorul cu toti impreuna : bine ai zis, parinte, asa sa fie ! Si asa a si facut. Caci fata a nascut prunc de parte barbateasca si l-a tinut pana l-a intarcat, iar dupa ce l-a intarcat, l-a dus si l-a dat lui, fiindca a asteptat si el acolo pana la aceea vreme. Dupa ce i-a dat pruncul si a venit vremea praznicului Schitului, s-a sculat si a plecat de acolo luand pruncul cu sine si a venit la Schit in ziua praznicului, fiind adunata multime de parinti si oameni. Intrand in biserica cu copilul in brate s-a inchinat parintilor cu glas mare, zicand : iertati-ma, parinti sfinti, ca eu am calcat porunca voastra si nu v-am ascultat cand ma sfatuiati sa nu ies in lume ca voi cadea in curvie. Iata, acesta este rodul neascultarii ! Paziti-va, fratilor si va rugati lui Dumnezeu pentru mine pacatosul, ca eu iata, acum la batranetele mele am patimit aceasta. Iar parintii auzind si vazand aceasta, au plans toti si s-au rugat lui Dumnezeu pentru dansul. El. dupa ce a iesit din biserica, a mers la chilia lui si iarasi a pus inceput vietii sale, rugandu-se lui Dumnezeu, caindu-se si plangand in toate zilele.

11) Un frate oarecare era suparat foarte de dracul curviei si patru duhuri necurate se luptau cu dansul, inchipuindu-se in chipul unor femei frumoase. Patruzeci de zile l-au luptat pe el, vrand sa-l insele si sa-l spurce. Iar el imbarbatandu-se vitejeste impotriva patimii, a ramas nebiruit. Si vazand Dumnezeu nevointa lui cea buna si rabdarea lui, n-a mai slobozit de atunci ispita spurcata asupra lui.

12) Un frate oarecare din Tebaida ne spunea noua, zicand : eu, fratilor am fost feciorul unui jertfitor idolesc. Deci, cand eram copil, il vedeam pe tatal meu de multe ori seara si dimineata mergand in capiste, inchinandu-se si tamaind idolii. Odata am mers si eu dupa tatal meu in taina, nestiindu-ma el, ca sa-l vad ce face, daca merge in capiste si cum se inchina. Iar daca am mers si am intrat in capiste, l-am vazut pe satana sezand ca un imparat pe un scaun imparatesc si toti ostasii lui stand inaintea sa. Si a venit unul din draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand : de unde vii si ce ai facut ? Raspuns-a dracul si a zis, iata in cutare parte am fost si am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun. Zis-a lui satana : in cate zile ai facut acestea ? Raspuns-a dracul : in treizeci de zile. Maniindu-se a poruncit si l-a batut pe el, zicand : numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile ? Apoi a venit altul, inchinindu-i-se iar el l-a intrebat si pe acela, zicand : de unde ai venit ? Raspuns-a : am fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat toti si am venit sa-ti spun. Apoi l-a intrebat, zicand : in cate zile ai facut aceasta ? Raspuns-a : in douazeci de zile. Si a poruncit de l-au batut si pe el, zicand : pentru ce numai asa putin lucru si asa putina slujba mi-ai facut in atatea zile ? Iata si al treilea a venit si i s-a inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el : de unde ai venit ? Iar acela a raspuns zicand : in aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornt sfada si razboi mare intre nuntasi, intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun. Si l-a intrebat pe dansul, zicand : in cate zile ai facut aceasta ? Si a zis : in cinci zile. Si a poruncit ca sa-l bata si pe acela, zicand : pentru ce in cinci zile numai atata slujba si lucru mi-ai facut ? Dupa aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand : dar tu de unde ai venit ? Raspuns-a acela, zicand : eu, stapane, patruzeci de ani sunt de cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in curvie. Satana auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat si luand cununa care era pe capul lui, a pus-o pe capul aceluia. Si l-a pus pe scaun aproape de dansul, zicand : cu adevarat, bun lucru si placuta slujba mi-ai facut, vrednic esti de cinstea mea ca ai facut o biruinta ca aceasta. Acestea eu vazandu-le cu ochii mei si cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut ca mare este cinul calugaresc. Si asa, lasand lumea, am venit in pustie, povatuindu-ma Domnul Dumnezeu la calea mantuirii.

13) Era un calugar sihastru care traia intr-un munte in pustie, aproape de locul lui Antonie. Si era cucernic foarte, silitor si nevoitor pentru mantuirea sa si multi parinti s-au folosit de viata si cuvintele lui. Fericita viata a acestuia zavistuindu-o pizmasul bunatatilor, diavolul, i-a pus in gandul lui aceasta, in chip de smerenie, ca nu este vrednic sa se osteneasca fratii pentru dansul si sa-i slujeasca, caci veneau fratii la dansul pentru invatatura si folosul sufletesc si luandu-i lucrul mainilor lui, mergeau la targ si il vindeau si alte slujbe cu mare evlavie ii faceau. Deci s-a socotit ca nu este vrednic ca sa-i slujeasca fratii, ci s-ar cadea mai vartos pentru smerenie, sa slujeasca el fratilor si macar slujba sa sa si-o faca el insusi. Mai bine sa mearga el insusi la targ sa-si vanda lucrul mainilor lui, si cumparandu-si cele ce ii trebuiesc, sa se intoarea iarasi in pustie, la locul si chilia sa, sa nu-i mai ingreuieze pe altii cu slujba lui. Acestea il sfatuia pe el vrajmasul diavol, zavistindu-i viata cea linistita si folosul celor multi ce veneau la dansul de se foloseau. Caci pretutindeni se sileste si se nevoieste vrajmasul sa prinda pe cineva in cursele sale si sa impiedice pe cei ce se nevoiesc intru Domnul. Iar el nepricepand si necunoscand mestesugul si viclesugul vrajmasului, s-a supus ca unui sfat bun si folositor acelui gand, ca sa faca asa. Si a iesit din chilie si s-a pogorat din munte, plecand la targ sa-si vanda lucrul mainilor sale. Asa cel ce mai inainte era slavit si minunat, si de multi cunoscut pentru viata lui cea multa, mai pe urma a fost batjocorit de vrajmas si, pentru nesocotinta sa, s-a poticnit, vai ! Caci vorbind cu o femeie oarecare, a cazut cu dansa in spurcata curvie. Abia atunci a cunoscut si a priceput, ca acel gand si sfat a fost al diavolului, caruia s-a supus si s-a inselat. Si s-a bucurat vrajmasul de caderea lui. Batranul voia sa se arunce pe sine in deznadajduire, zicand : o, vai mie ! Ce-am facut, ca pe Duhul lui Dumnezeu l-am scarbit si pe sfintii ingeri, si am smintit pe sfintii parinti, care multi traind prin mijlocul targurilor, l-au biruit pe diavol ? Iar eu nici unuia dintr-aceia nu m-am asemanat, si asa, de multa scarba si suparare fiind cuprins, nu stia ce sa faca. Si de imputinarea sufletului, nu gandea ca este pocainta si primirea celor ce se intorc cu adevarata pocainta catre Dumnezeu, si carora li se trimite iarasi darul lui Dumnezeu. Ci de multa scarba a imimii sale il indeamna diavolul in gandul lui, sa se arunce pe sine si sa sara intr-o apa mare ce trecea pe acolo, ca sa se inece, fiind deznadajduit de mantuirea lui. Iar spre mai mare bucurie a diavolului, si de multa durere a sufletului sau, i-a slabit trupul, si de nu l-ar fi ajutat Domnul Dumnezeu cu mila Sa sa nu moara cu moarte rea ca aceea si vremelnica si vecinica, s-ar fi salasluit sufletul lui in iad. Incetul cu incetul venindu-si in fire, s-a gandit in sine sa adauge osteneala peste osteneala si nevointa peste nevointa si rugandu-se cu lacrimi si cu tanguire lui Dumnezeu, s-a intors in munte, la chilia sa, si inchizandu-se sedea fara iesire, rugandu-se lui Dumnezeu cu lacrimi, cu post, cu multa priveghere si cu umilinta, pururea plangandu-si caderea sa. Si citind invatatura Sfintelor Scripturi, s-a topit si i s-a uscat trupul, rugandu-se si cerand de la Dumnezeu semn de instiintare pentru iertarea sa. Iar fratii veneau de multe ori la dansul, ca si mai inainte, pentru folosul sufletesc, si bateau in usa lui dupa obicei, dar el graia catre dansii dinauntrui chiliei, zicand : iertati-ma, parintilor si fratilor, si nu ma suparati, de vreme ce m-am fagaduit cu toata inima mea si am dat cuvantul Domnului Dumnezeului meu ca sa ma pocaiesc in acest an. Deci nu voi deschide usa nimanui din cei ce vor veni la mine. Ci va rog, parintilor si fratilor, sa rugati pe Dumnezeul nostru pentru mine pacatosul ! Insa nu indraznea sa spuna cuiva caderea sa, ca nu cumva auzind fratii, sa se ingretoseze si sa se sminteasca. Si asa a petrecut tot acel an, postind si caindu-se din tot sufletul. Cand a venit ziua Pastilor Invierii lui Hristos a gasit o candela si a pus intr-insa untdelemn. Apoi a inceput cu osardie a ruga pe Dumnezeu sa-l ierte de acea gresala si cadere a sa. Iar de-si va face mila sa-l ierte sa-i arate semn lui, adica Insusi Domnul Dumnezeu sa-i aprinda candela cu dumnezeiescul foc si asa isi va cunoaste iertarea sa. Si a pus candela inaintea icoanei, neaprinsa si a ingenunchiat si a pus capul si fata sa la pamant si a inceput a se ruga, zicand asa : Dumnezeule indurate si mult milostive, care nu voiesti moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa-si vina intru cunostinta sa cea adevarata, catre Tine am alergat, Mantuitorui lumii, mantuieste-ma si pe mine care Te-am maniat pe Tine cu multimea faradelegilor mele si nu ma da pana in sfarsit bucurie diavolului ! Ca iata, ascultand eu sfatul vicleanului, m-am departat de Tine si m-am omorat cu faptele mele cele rele. Caci Tu, Stapane, n-ai venit sa chemi pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta. Si Tu inveti ca sa miluim pe aproapele nostru. Miluieste-ma si pe mine ticalosul, milostiveste-Te spre smerenia mea, ca esti bun si milostiv spre zidirea Ta si Tie toate ti se pot ! Ca iata, s-a apropiat de iad sufletul meu, fa si cu mine mila Ta, ca faptura Ta sunt ! Tu in ziua cea de pe urma a infricosatei judecati, trupurile cele risipite si putrezite vrei sa le inviezi; ridica-ma si pe mine care zac jos, in pacate ! Auzi-ma si pe mine, Doamne, Dumnezeul meu, ca a slabit sufletul meu si mi s-a topit trupul meu pe care l-am spurcat ! De aceea, nu mai pot sa traiesc, fiind cuprins de frica Ta, pentru ca n-am nici un semn de instiintare pentru iertrea pacatelor mele. Ci ma rog parintestii Tale bunatati, inviaza-ma pe mine risipitul si ma curateste pe mine spurcatul si porunceste sa se aprinda candela aceasta cu focul Tau cel din cer, ca sa vad si spre mine nevredicul mila Ta si sa-mi cunosc iertarea pacatelor ! Sa traiesc de acum inainte viata mea, pazind sfintele Tale porunci si intru frica Ta cu toata inima mea sa-ti slujesc Tie in toate zilele vietii mele. Asa rugandu-se cu multa umilinta si lacrimi, a savarsit rugaciunea, Dupa ce a sfarsit rugaciunea, si-a ridicat capul de la pamant si a cautat sa vada, oare aprinsu-s-a candela. Daca a vazut ca este intuneric si nu i s-a aprins candela, iar a pus capul la pamant, rugandu-se si zicand asa : stiu, Doamne si vad ca am fost biruit si n-am cautat cu ochii mei si rau inaintea Ta am facut si in loc sa fiu incununat, am voit pentru spurcata dulceata a poftei trupesti sa merg in muncile cele vesnice ! Ci Te indura de mine, Doamne, Dumnezeul meu, si ma iarta si ma miluieste dupa mare mila Ta ! Iata, iar imi marturisesc toata rusinea mea inaintea iubirii Tale de oameni, si inaintea sfintilor Tai ingeri si a tututror sfintilor. Si de nu s-ar face sminteala, as marturisi si inaintea tuturor oameni lor, spurcata mea fapta cea de rusine. Pentru aceea, te rog pe Tine, Dumnezeul meu, milostiveste-Te spre mine si ma miluieste si ma invata sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu ! Dupa aceasta, iar a mai ridicat capul de la pamant sa vada daca nu i s-a aprins candela, si a vazut ca nu s-a aprins. Si iarasi a pus capul si fata sa la pamant si a inceput mai cu mare umilinta a se ruga cu plangere mare, cu tanguire, cu strigare si cu suspinare dintru adancul inimii sale si lacrimi ca niste izvoare slobozea din ochi, si asa, cu mare umilinta si cu multa osardie, de trei ori rugandu-se, l-a ascultat si l-a miluit Dumnezeu. Caci sculandu-se si ridicandu-si capul de la pamant, a vazut candela aprinsa si arzand cu multa stralucire de lumina. Si s-a bucurat foarte, si s-a intarit cu nadejdea in bucuria inimii sale. Si se minuna de mila si de darul lui Dumnezeu, ca l-a instiintat si l-a incredintat de iertarea lui, netrecand cu vederea rugaciunea. Cu mare bucurie a ridicat mainile sale, multumind lui Dumnezeu, si zicand asa : multumescu-ti Tie, Doamne, Dumnezeul meu, ca eu spurcat si nevrednic fiind, m-ai miluit cu acest mare si minunat nou semn ! Cu milostivirea Ta miluiesti faptura Ta, si asa marturisindu-se si multumind lui Dumnezeu, s-a luminat de ziua si bucurandu-se si veselindu-se intru Domnul, a uitat de mancarea trupeasca si atunci si-a descuiat usa chiliei lui. Iar acel foc din candela l-a pazit cu multa grija toata viata sa, pururea turnandu-i untdelemn ca nu cumva sa se stinga. De atunci iar s-a salasluit in dansul darul Sfantului Duh. Si s-a facut slavit de toti, numit si imbunatatit cu viata sa, smerit si bland intru marturisire si intru frica lui Dumnezeu. Iar cand i s-a apropiat vremea sfarsitului si a iesirii sale din trup, i s-a instiintat cu cateva zile mai inainte ziua mortii sale. Si asa, cu pace adormind a mers la vesnica odihna.

14) Un frate oarecare a mers intr-un loc la un parau, ca sa ia apa si a gasit acolo o femeie spaland camasi in parau si prin lucrarea diavolului indata a cazut cu dansa in pacatul curviei. Dupa savarsirea pacatului, luand apa in vasul sau, a plecat sa mearga la chilie cu apa. Iar diavolul vrand sa-l arunce in deznadajduire, ii aducea ganduri rele inainte, zicandu-i asa : o, ticaloase, pentru ce mai mergi tu acum la chilia ta, fiindca pacat mare ai facut si l-ai maniat pe Dumnezeu atat de mult, incat nu mai este nici o nadejde de mantuirea ta; ci mai bine de acum du-te in lume ! Fratele cunoscand ca aceste ganduri sunt sfaturi ale vrajmasului, care vrea pana la sfarsit sa-l insele si sa-l piarda, a zis catre acele ganduri : de unde ati venit voi la mine si ma indemnati sa ma deznadajduiesc si sa ma duc in lume ? Nu va ascult, nici nu voi face dupa sfatul vostru, ca nu am gresit nimic. Insa de am gresit, iarasi este pocainta si milostivirea lui Dumnezeu este gata pururea. Asa mergand la chilia lui, sedea in liniste, rugandu-se lui Dumnezeu si pazindu-si oranduiala sa nesmintita, dupa obiceiul sau, rugandu-se lui Dumnezeu cu lacrimi, cu plangere si cu suspinare pentru iertarea pacatului. Iar Domnul Dumnezeu, vazand barbatia si pocainta lui, a descoperit aceasta unui parinte batran, ce era aproape cu chilia lui de dansul, zicand asa : cutare frate a cazut si iar s-a sculat, si imbarbatandu-se, a biruit. Iar batranul intelegand acestea pentru acel frate, a mers la dansul si l-a intrebat, zicand : fiule, cum te mantuiesti ? ( + ) Raspuns-a lui fratele : bine, cu rugaciunile tale ! Zis-a batranul : nu ti s-a intamplat vreo ispita oarecare in aceste zile ? Zis-a fratele : nu, parinte ! Zis-a batranul : fiule, nu tainui de mine ceea ce ti s-a intamplat, ca Dumnezeu mi-a aratat ce ti s-a intamplat, caci ai cazut, si sculandu-te ai biruit ! Atunci fratele i-a spus toata intamplarea. Iar batranul i-a zis : cu adevarat, socotinta ta si priceperea ta, fiule, au risipit si au surpat puterea vrajmasului. Si asa, batranul a mers la chiha sa, iar fratele a petrecut intru pocainta toate zilele vietii sale si asa pentru pocainta lui s-a mantuit.

________________________________________

( + ) Cum petreci ?

________________________________________

15) Un frate oarecare fiind trimis de batranul sau cu ascultare la tara si mergand pe drum a ajuns la un parau aproape de un sat, in camp. Vazand el o femeie tanara, singura in camp, spaland camasi in parau, i s-a aprins foarte trupul lui de spurcata pofta trupeasca. Vazand ca nu este nimeni sa-l vada, a mers la dansa si a inceput a-i grai si a o pofti sa-i faca voia. Ea, macar ca era tanara, era foarte inteleapta si i-a raspuns asa : parinte, acest lucru pentru care ma poftesti, nu este lucru mult si cu zabava si pot prea lesne si fara de zabava a-ti face voia dupa pofta ta. Dar, de voi face eu aceasta dupa voia ta, voi fi pricinuitoare de multa scarba, suparare si osteneala pentru tine. Zis-a ei fratele : cum si pentru ce sa fii pricinuitoarea scarbei mele si ce scarba sa am eu, sau osteneala, cum zici ? Raspuns-a femeia, zicand : parinte, dupa savarsirea pacatului, indata te vei vedea foarte inselat si va incepe sa te mustre cugetui. Dupa aceea, ori te vei deznadajdui de mantuire, ori multa pocainta si osteneala iti trebuie, ca sa revii in randuiala si masura in care esti acum. Eu te sfatuiesc sa te lasi de acel lucru rau si necuvios si mergi curat, nevinovat si fara prihana in calea ta si roaga-te lui Dumnezeu si pentru mine pacatoasa ! Iar el auzind de la dansa aceste cuvinte, s-a umilit cu inima si a plecat in calea sa minunandu-se de intelepciunea acelei femei si multumind lui Dumnezeu ca l-a izbavit de caderea in acel pacat. Dupa ce s-a savarsit slujba si ascultarea sa, s-a intors si a venit la batranul sau si i-a spus toata intamplarea cu acea femeie. Atunci s-a mirat si batranul de intelepciunea ei. Apoi l-a rugat fratele pe batranul sau sa nu-l mai trimita din manastire in lume. Si asa a petrecut neiesind din manastire pana la moartea sa.

16) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, parinte, ca ma supara gandurile curviei ? Raspuns-a lui batranul : fiule, de aceste ganduri se cade sa te pazesti dupa cat iti este tie cu putinta. Pentru ca din aceste ganduri, daca omul cade in pacat, vine la deznadajduire. Caci precum este corabia pe mare, care este purtata de valurile marii si de i se va rupe carma, patimeste si se necajeste, dar tot inoata, tot asa si lemnul vetrelei de se va rupe, tot mai are oarecare nadejde, fiind corabia intreaga, iar daca se va sparge corabia si incepe a se cufunda, nu mai este nadejde de mantuire. Asa si calugarul, de se supara de alte patimi, nadajduieste ca le va birui prin pocainta. Iar de cade in spurcata curvie, indata urmeaza si deznadajduirea.

17) Intrebat-a un frate pe un batran, zicand : ce voi face, parinte, ca ma supara spurcatele ganduri ale curviei ? Raspuns-a lui batranul : aceasta fa, fiule : de socotesti ca vor fi de vreun folos acele ganduri, primeste-le si te supune si urmeaza lor. Iar de socotesti ca nu vor fi de folos, daca vin la tine, nu le primi, ci indata leapada-le, goneste-le si le departeaza de la tine !

18) Spuneau parintii despre un batran, care mergand pe un drum, a vazut urme de femeie pe nisip, pe langa drum. Iar el mergand, tot astupa cu piciorul acele urme, zicand : ca nu cumva sa le vada vreun frate neputincios si din vederea acestora sa inceapa a-l supara pe el gandurile si razboiul curviei.

19) Spuneau parintii despre un batran induhovnicit, ca mergand la o manastire, a vazut acolo un copil invatand carte si n-a vrut sa sada catusi de putin acolo, ci indata a iesit din acea manastire, desi il rugau parintii sa petreaca cu dansii. Atunci fratii care erau cu dansul, l-au intrebat : de ce, avvo, daca l-ai vazut pe acel copil, nu ai vrut sa mai zabovesti catusi de putin in acea manastire ? Au doara, avvo si tu te temi ? Raspuns-a lor batranul : eu nu ma tem, fiilor, dar pentru ce sa primesc fara de nici o nevoie razboiul pe care il uraste sufletul meu ?

20) Spuneau parintii ca inchipuindu-se diavolul in chipul unui batran virtuos, a mers la o manastire si batand in poarta manastirii, a iesit un copil inaintea lui ca sa-l intrebe; iar diavolul vazandu-l pe copil, i-a zis : daca traiesti tu aici, eu nu am ce face, ca toata treaba mea o vei face tu si tu le vei sluji fratilor in locul meu.

21) Ziceau parintii ca pe copiii care vin in manastiri si in sihastrii, nu-i aduce Dumnezeu, ci diavolul, ca sa sminteasca si sa razvrateasca pe cei ce vor vrea sa petreaca cu liniste in curata si cinstita viata calugareasca.

22) Un frate oarecare traia in pustie si il supara foarte pe el dracul curviei. Iar el vazandu-se intru atata suparare de atata foc si pofta spurcata si gasind un barlog de urs, a intrat acolo si a sezut sase zile, nemancand nimic. Cand a venit ursul vazandu-l fratele, s-a temut si s-a spaimantat foarte si a strigat, zicand : Doamne, de stii Tu ca voi cadea in pacatul necuratiei ca sa-mi spurc trupul meu, mai bine voiesc sa fiu mancat de aceasta fiara ! Iar de stii ca nu voi cadea in pacatul necuratiei, izbaveste-ma de fiara aceasta ! Si indata a auzit glas graind : castrati-l si-l lasati asa ! Imediat a simtit ca s-a luat de la dansul acel razboi si supararea. Si venind ursul a sezut langa el si nu i-a facut nimic. Iar el iesind, a mers cu pace la chilia sa.

23) Un frate oarecare fiind suparat de pofta curviei, a mers la un batran si si-a marturisit neputinta si supararea sa. Apoi l-a poftit, sa-L roage pe Dumnezeu pentru dansul, sa-l izbaveasca din aceea suparare. Batranului facandu-i-se mila de acel frate, s-a rugat lui Dumnezeu cu osardie timp de sapte zile. In a opta zi iarasi a venit fratele dupa cum i-a fost lui porunca si l-a intrebat pe el batranul, zicand : cum iti mai este, fiule ? Zis-a lui fratele : nicicum, parinte, nu m-am simtit mai usurat. Batranul auzind acestea, s-a mirat si daca s-a facut seara si noapte, iar a inceput a se ruga pentru fratele. Si cu osardie rugandu-se el pentru fratele, a venit diavolul. Si stand inaintea lui, a zis : crede-ma, batrane, ca din ziua dintai cand ai inceput a te ruga lui Dumnezeu pentru acel frate, indata am fugit si m-am departat de la dansul. Dar el are dracul lui si pricina razboiului lui sunt gatlejul si pantecele, iar eu cu acestea nici o treaba nu am. El insusi isi este pricinuitor razboiului sau, mancand bine si dormind fara masura. De acolo vine razboiul de care sufere el.

24) Un frate oarecare, ce traia in Enat, in manastirea Alexandriei, a cazut in pacatul curviei si dupa cadere, de multa lui scarba l-a adus pe el vrajmasul la deznadajduire. El mai venindu-si in fire si vazandu-se biruit de scarba si deznadajduit, singur ca un doctor iscusit fiind, a pus gandul sau spre buna nadejde, zicand : cred in marea milostivire a lui Dumnezeu, ca va face si cu mine pacatosul si ma va ierta ! Iar cand graia el intru sine acestea, diavolii i-au zis : cum stii tu ca isi va face mila cu tine ? Si le raspundea lor, asa : dar voi cine sunteti si ce grija aveti, de isi va face Dumnezeu mila cu mine ori de nu isi va face ? Ca voi sunteti fiii intunerictuui, ai gheenei si ai pieirii vesnice, iar Dumnezeu este bun si milostiv. Voi ce treaba aveti ? Acestea graindu-le lor fratele au fugit dracii rusinati de la dansul, neputand sa-i mai faca nimic. Iar fratele cu nadejdea si cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pocait si s-a mantuit.

25) Zis-a un batran : precum amaraciunea pelinului sminteste si strica dulcetile mierii, asa si pacatul trupesc sminteste si lipseste pe om de Imparatia Cerului, si-l da pe el gheenei. Iar tu, smeritule calugar, fugi, fereste-te si te departeaza de spurcatul pacat trupesc, ca sa nu fii lipsit de Imparatia Cerurilor !

26) Intrebat-a un frate pe un batran oarecare zicand : spune-mi mie, parinte, ce voi face ca sa ma mantuiesc ? Zis-a lui batranul : pazeste, fiule, ce iti voi zice si te vei mantui. Intai sileste-te de invata psalmi si rugaciuni sufletesti catre Dumnezeu, pentru ca acelea te vor pazi de robia vrajmasului si sa nu-ti lasi pravila ta ca sa nu cazi in mainile vrajmasilor tai. Iubeste toata patimirea rea si scarba intru rabdare si se vor smeri intru tine patimile tale. Ia aminte foarte, ca intru nimic sa nu te socotesti pe tine ca esti ceva caci din aceasta iti va veni umilinta si plangere pentru pacatele tale. Pazeste-te si-ti fereste limba de minciuna, caci ea goneste frica lui Dumnezeu de la om ! Marturiseste-ti toate faptele tale, toate cugetele si gandurile tale duhovnicescului tau parinte si ajutorul lui Dumnezeu te va acoperi ! Sileste-te cu toata osardia ta spre lucrul mainilor tale, prin care se va salaslui intru tine frica lui Dumnezeu. Pazeste-te de vorba multa cu femeile, mai vartos cu cele tinere ! Sa nu ai multa iubire cu cei tineri, nici sa dormi intr-un asternut cu dansii ! Pazeste-ti ochii cand ti se intampla sa te dezbraci, ca sa nu-ti vezi goliciunea trupului ! Ca si din vederea goliciunii trupului se ridica razboi necurat asupra calugarului. De ti se va intampla sa stai la vreo masa cu oameni cinstiti si te vor sili sa bei vin, pentru cinstea si dragostea lor primeste pana la trei pahare, iar mai mult sa nu indraznesti ! De vei vedea ca te silesc sa bei mai mult, atunci mai bine scoala te si fugi de la masa lor decat sa calci porunca sfintilor parinti. De la locul in care ti se intampla tie adeseori poticnirea si caderea in spurcatul pacat si il manii pe Dumnezeu, fugi si te departeaza, pentru ca in loc nu vei putea sa te pocaiesti ! Aceste porunci, fiule, de le vei pazi, cred lui Dumnezeu ca te vei mantui.

27) Zis-a un batran : sarea este din apa si cand se apropie de apa, se topeste si piere ! Asa si calugarul, din femeie este nascut si de se va apropia de ea, se va topi si va pieri.

28) Ne spunea noua un frate oarecare o intamplare a lui, zicand : odata mi s-a intamplat mie tulburarea gandurilor si foarte mare pofta de femeie, incat nu stiam ce sa fac de supararea aceea si cu naluciri le de noapte. Si eram aproape cu gandul sa las pustia si sa ma intorc in lume. Asa tulburat fiind, mi-a venit un gand : sa merg in adancul pustiului, sa-i cercetez pe parintii care se afla acolo. Si indata am iesit si am plecat umbland douazeci de zile in pustie, si cercetand pe parintii care au imbatranit acolo cu pustniceasca viata. Intre ei am gasit mai mare in iscusinta, in intelegere si pustniceasca viata pe sfantul parintele Pamvo. Lui am indraznit a-i spune, toate gandurile mele. Iar batranul mi-a zis : fiule, nu te mira de acest lucru, ca aceasta nu doar din slabiciune o patimesti, ci din nevointa si silinta ta. Ca la aceasta patima mai vartos se cade calugarului a parasi grijile cele multe din afara, din lume si vorba multa cu oamenii. De vreme ce razboiul curviei este in trei chipuri : intai se ridica asupra calugarului, cand este trupul lui sanatos; al doilea din gandirea faptelor celor mai dinainte si al treilea din zavistia diavoleasca si dintr-alte pricini. Caci iata, fiule, ma vezi ca sunt batran si sunt saptezeci de ani de cand traiesc aici, in aceasta chilie, ingrijindu-ma de mantuirea mea si la batranete si varsta ca aceasta am ispita si suparare. Si sa crezi, fiule, ca doisprezece ani neincetat, ziua si noaptea, m-a suparat dracul curviei, ziua cu ganduri spurcate, iar noaptea cu aratari si cu naluciri necuvioase, asa incat socoteam in gandul meu, ca s-a departat Dumnezeu de mine si pentru aceasta sunt biruit de patimi. Insa eu mai bucuros doream sa mor decat sa-mi spurc trupul. Asa am mers in pustie, ca sa ma dau mancare fiarelor si afland viezuina de urs, am intrat intr-insa si m-am aruncat jos la pamant, ca venind ursul sa ma manance. Si facandu-se seara, au venit ursii si m-au mirosit de la picioare pana la cap, si socoteam ca ma vor manca. Insa ei dupa ce m-au mirosit peste tot trupul, m-au lasat si iesind afara din vizuina, s-au dus nefacandu-mi nimic rau. Atunci am cunoscut ca m-a miluit Dumnezeu si iesind de acolo am mers la chilia mea si nu dupa multa vreme iar a inceput sa ma supere dracul curviei, incat de atata suparare si scarba incepuse a-mi veni ganduri de hula impotriva lui Dumnezeu. Iar vrajmasul vazandu-ma pe mine asa de tulburat, s-a prefacut in chipul unei fete arabe pe care o vazusem odata in vremea secerisului strangand spice pe urma seceratorilor si care venind la mine, a sezut in bratele mele. Iar mie asa mi s-a intunecat mintea, incat mi se parea ca savarsesc pacatul trupesc. Dar scarbindu-ma foarte, cu mare manie am lovit-o cu palma peste obraz si indata s-a facut nevazuta. Insa din lovitura aceea, doi ani n-am putut duce mana la gura, de mare si spurcata putoare nesuferita. De aceea, de mare scarba si imputinare a sufletului imi venea deznadejduire. Si de multa suparare, iar am mers in pustie, unde umbland asa suparat am gasit un pui de aspida si prinzandu-l l-am luat si l-am pus pe trupul meu cel de taina si-l frecam cu capul de trupul meu, ca doar ma va musca sa mor insa nicidecum n-a vrut sa ma muste. Atunci am auzit glas de sus graind si zicandu-mi : Pamvo, intoarce-te si mergi la chilia ta si nu te mai scarbi de acestea. Caci pentru aceasta te-am lasat sa fii in aceste ispite, ca sa nu te inalti cu firea, socotindu-te in gandul tau ca esti mare, nici sa socotesti ca vei putea face ceva fara ajutorul lui Dumnezeu. De acum sa-ti cunosti neputinta si sa nu te nadajduiesti in faptele si in bunatati le taie, ci in mila si ajutorul lui Dumnezeu. Asa m-am intors si am venit la chilia mea si de aunci nu m-a mai suparat acel razboi, ci cu ajutorul lui Dumnezeu sant in pace si mi-am dat in seama lui Dumnezeu toata grija mea.

29) Un frate oarecare petrecand multe ispite de la neprietenul, cadea totdeauna in curvie si petrecea nevoindu-se a nu-si lasa chipul calugaresc, ci facea cate putina putina slujba si se ruga lui Dumnezeu cu suspinuri, zicand : Doamne, ori de voiesc, ori de nu voiesc, mantuieste-ma ! Si zicea acestea in toate zilele si de cadea in curvie si de nu cadea. Odata a cazut in obiceiul pacatului noaptea si s-a sculat si indata a inceput a canta un canon. Iar dracul se mira de nadejdea lui si de nemahnirea lui si i s-a aratat in vederea ochilor si i-a zis, cand canta : cum nu te rusinezi cu totul a sta inaintea lui Dumnezeu, sau a-I pomeni numele Lui ? I-a zis fratele : stii ca limba aceasta este nicovala odata vei lovi cu ciocanul, si odata vei lua, iar eu voi rabda luptandu-ma cu tine pana la moarte, ori unde te voi ajunge in ziua de apoi si cu juramant iti fac tie incredintare, ca asa sa-mi ajute Cel ce a venit sa mantuiasca pe pacatosi, ca nu voi inceta parandu-te pe tine lui Dumnezeu, pana ce vei inceta a te lupta cu mine si voi vedea cine va birui, tu sau Dumnezeu. Daca a auzit dracul acestea, a zis catre dansul : intr-adevar, de acum nu ma voi mai lupta cu tine, ca sa nu-ti agonisesc tie cununa, luptandu-ma pentru rabdarea ta; si s-a dus dracul.

30) Un calugar oarecare din manastirea parintelui Severian, a fost trimis la ascultare de parintele lui in partile Eleteropolului ( + ). Acolo a venit la un oarecare barbat iubitor de Hristos si avea acel om numai o fata, iar mama fetei murise mai inainte de vreme. Si a facut acel calugar, in casa acelui om, cateva zile, iar cel ce pururea uraste binele crestinesc, diavolul, baga fratelui ganduri viclene si-i da razboi de curvie spre fata si cerca vreme indemanatica sa strice fecioara. Diavolul care dadea razboi, a aflat si vremea cea indemanatica. Caci tatal sau se dusese la Ascalon pentru o treaba. Iar daca a vazut fratele ca nu este nimeni in casa lor, decat el si fata, a mers la dansa vrand sa o apuee cu sila, dar ea daca l-a vazut pe dansul tulburat si intru tot aprins de pofta, i-a grait : nimic sa nu te tulbure, nici sa-mi faci mie ceva necuvios, caci tatal meu nici astazi, nici maine nu va veni. Ci intai ma asculta pe mine ce-ti voi grai si stie Dumnezeu ca si eu cu osardie voi face ceea ce poftesti. Dupa aceea cu smerenie a grait catre dansul : intr-adevar, parinte si frate, cati ani sunt de cand esti in manastirea ta ? Iar el a raspuns : saptesprezece. Si i-a zis lui : dar ai stiinta ce este femeia ? Nu, i-a raspuns fratele. Grait-a fata : dar voiesti sa-ti pierzi osteneala de atatia ani intr-un ceas ? Si cate lacrimi ai varsat, ca sa-ti pui trupul tau curat inaintea lui Hristos iar acum pentru putina dulceata voiesti sa fii lipsit de acea osteneala multa ? Asculta : de vrei sa curvesti cu mine, ai unde ma duce sa ma tii si sa ma hranesti ? Si a grait fratele : nu ! Atunci a raspuns fata iarasi : intr-adevar, nu te mint, ca de ma vei spurca, o sa fii vinovat de multe rautati. A grait ei calugarul : pentru ce ? Raspuns-a ea : intai o sa-ti pierzi sufletul, al doilea o sa dai seama si pentru sufletul meu. Si aceasta sa o mai stii, sfinte parinte, caci cu juramant iti spun, si asa sa-mi ajute Cel ce a venit sa mantuiasca pe cei pacatosi, ca de ma vei spurca, singura, cu o funie ma voi spanzura si te vei afla ca ai facut si ucidere, si la judecata lui Hristos vei fi judecat ca un ucigas de suflete. Ci te rog, parinte, mai inainte sa fii tu vinovat de atatea rautati, du-te cu pace la manastirea ta si apoi roaga-te mult in rugaciunile tale si pentru mine. Iar fratele, venindu-si intru sine, s-a umilit si indata a iesit din casa ei si s-a dus la manastire, la parintele lui, a facut metanie si i-a spus toate. Si s-a rugat parintelui, ca de acum sa nu-l mai scoata din manastire afara. Asa a facut in manastire trei luni si s-a dus catre Domnul.

________________________________________

( + ) Aceasta si cea dupa aceasta sunt din Limonar.

________________________________________

31 ) Spusu-ne-a noua Parintele Teodor, ca a fost in muntele Eleonului un sihastru foarte nevoitor si-l bantuia pe dansul foarte mult dracul curviei. Iar odata tare suparandu-l, a inceput batranul a sta impotriva dracului si i-a grait : pana cand ma vei supara asa ? De acum departeaza-te de la mine, ca ai imbatranit cu mine. Si i s-a aratat lui dracul. Si i-a zis la aratare : jura-te mie, calugare, ca nu vei spune nimanui ce-ti voi zice si de acum nu te voi mai bantui. Si s-a jurat batranul graind : ma jur pe Cel ce locuieste in cer, ca nu voi spune nimanui din ce-mi vei zice. Atunci i-a grait dracul : nu te mai inchina acelui chip si nu te voi mai bantui. Batranul avea zugravit chipul Stapanei noastre, Prea Cinstitei Nascatoarei de Dumnezeu, tinand in brate pe Domnul nostru Iisus Hristos. Si a grait batranul catre drac : lasa-ma sa ma mai gandesc. Iar a doua zi a spus parintelui Teodor, care ne-a spus noua aceasta, ca el locuia atunci la manastirea ce se cheama Fara. Iar batranul i-a zis : adevarat, frate, batjocorit esti, ca te-ai jurat dar bine ai facut ca ai spus, iar mai de folos iti este intr-aceasta parte sa nu lasi nici o curva sa ramana, decat sa nu te inchini chipului Domnului nostru Iisus Hristos cu Maica Lui. Si l-a invatat si l-a intarit cu mai multe cuvinte si s-a dus la locul lui. Si iar i s-a aratat lui dracul. Si a grait : ce poate fi aceasta, calugare, oare nu te-ai jurat ca nu vei spune nimanui ? Cum ai spus toate cate am vorbit catre tine ? Iti graiesc tie, calugare : ca un calcator de juramant o sa fii judecat in ziua judecatii. Si i-a raspuns lui batranul : ce m-am jurat, m-am jurat, si ca sunt calcator de juramant inca stiu dar Stapanului meu sunt calcator de juramant, iar pe tine nu te voi asculta, ca de la tine este sfatul cel rau si calcarea de juramant ca un vinovat ce esti acestora. Iar in ziua judecatii, Domnul va cauta.

32) Era un batran oarecare si avea un ucenic, care era luptat de dracul curviei, si-l indemna batranul, zicand : rabda, fiule, de vreme ce este razboi dracesc. El insa i-a raspuns : de acum nu mai pot rabda, avvo, de iiu voi merge sa fac fapta. Si s-a facut batranul ca si el are lupta si i-a zis : si eu am razboi, sa mergem dimpreuna si sa facem fapta aceasta si sa ne intoarcem la chilia noastra. Deci, avea batranul un galben si luandu-l il ducea cu sine. Daca au ajuns la locul stiut, grai batranul catre ucenicul sau : stai afara sa intru eu mai intai, iar tu mai pe urma. Si intrand batranul, a dat galbenul curvei si o ruga sa nu-l spurce pe ucenicul lui, si a dai femeia cuvant batranului ca nu-l va spurca pe fratele. Si iesind batranul, a zis fratelui : intra ! Deci, intrand el, i-a zis femeia : mai asteapta, fratioare, ca desi sunt pacatoasa, insa am lege si ni se cade noua a o implini mai intai. Deci, i-a poruncit lui sa stea deoparte si sa faca cincizeci de metanii si ea in alta parte la fel. Daca au facut douazeci, sau treizeci de metanii, s-a umilit fratele si i-a zis : cum, rugandu-ma lui Dumnezeu, voi sa fac aceasta fapta pangarita ? Si indata a iesit nespurcandu-se. Si vazand Dumnezeu osteneala batranului, a ridicat razboiul de la fratele si s-a intors la chilia lui slavindu-L pe Dumnezeu.

33) Era un episcop oarecare si i s-a intamplat o boala cumplita, incat nu mai tragea nimeni nadejde de viata. Deci era acolo o manastire de femei si instiintandu-se stareta ca nu mai trag nadejde de episcopul lor, luand cu ea doua batrane surori a mers sa-l cerceteze. Si daca a vorbit cu dansa episcopul, una din ucenitele ei stand la picioarele episcopului, s-a atins de piciorul lui, vrand a pricepe cum ii este. Acestuia din pipait i-a venit razboi si a rugat pe batrana, zicandu-i : de vreme ce nu am pe cineva din cei adevarati sa-mi slujeasca, lasa pe sora ta sa-mi slujeasca. Iar ea negandind ceva rau, a lasat-o. Deci luand putere de la diavolul, i-a zis ei : fa-mi putina fiertura sa mananc si i-a facut precum i-a zis. Apoi, mancand el, s-a si culcat cu ea si a facut pacatul; iar ea luand in pantece, au apucat-o clericii, zicandu-i : spune-ne noua, cine te-a facut asa ? Iar ea nu voia sa spuna. Episcopul le-a zis : lasati-o , ca eu am facut acest pacat si ridicandu-se din boala, a intrat in biserica, a pus omoforul sau pe prestol si iesind a luat un toiag in mana si a plecat la manastire, unde nu-l stia nimeni. Episcopul manastirii aceleia avea darul mai inainte vederii si a cunoscut ca va sa vina episcopul la manastire si a poruncit portarului, zicand : pazeste, frate, ca episcopul va sa vina astazi aici. Portarul socotea, ca pe apa va veni si n-a instiintat pricina. Egumenul, insa instiintandu-se, a iesit in intampinarea lui si sarutandu-l, i-a zis : bine ai venit, stapane ! Iar el se mira foarte ca a fost cunoscut si dorea sa fuga la o alta manastire, insa egumenul i-a zis : oriunde vei merge, cu tine merg si rugandu-l mult, l-a bagat in manastire. Acolo, episcopul pocaindu-se cu pocainta cea adevarata a si raposat cu pace, incat si semne s-au facut la iesirea sufletului lui.

34) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, parinte, ca pantecele meu ma supara si nu pot sa-l opresc ? De aceea zburda trupul meu. Zis-a lui batranul : de nu vei pune intru el frica si post, nu vei indrepta pasii tai pe cararea lui Dumnezeu. Si i-a adus aceasta pilda, graind : un om avea un magar si daca il incaleca, il da in laturi din drum si il purta incoace si incolo. Si luand omul um toiag, il batea si-i zicea magarul : nu ma bate, ca de acum ma voi indrepta pe cale. Si daca au mers putin, a descalecat de pe el si a pus toiagul pe dansul si nu stia magarul ca este toiagul deasupra lui. Si daca a vazut pe stapan nepurtand toiag, nu l-a bagat in seama si a inceput a se abate incoace si incolo prin tarina. Atunci stapanul lui a alergat si luand toiagul l-a batut pana ce s-au indreptat picioarele a merge drept. Asa se cade a face pentru trup si pentru pantece.

35) Pogoratu-s-a odata o corabie in laturile Diochiei si s-a lipit de marginea muntelui unde erau calugari. Si o femeie iesind din corabie sedea intr-un damb. Venind dupa aceea un frate si vazand-o, s-a intors la batranul graind : iata o femeie sta langa apa, lucru care n-a fost niciodata aici. Iar batranul, daca a auzit, luand un toiag a iesit si alergand striga : ajutati, fratilor, ca au venit aici talharii ! Si vazandu-l toti, alergau cu bete asupra corabiei si daca au vazut corabierii pornirea tor, au priceput si luand femeia din deal si tragand funiile, au indreptat corabia sa mearga in larg.

36) Un batran oarecare avea pe langa dansul doisprezece ucenici. Deci, s-a intamplat, din ispita diavolului, ca unul dintr-ansii sa mearga in sat si sa cada cu o femeie in curvie si totdeauna pleca dupa utrenie in sat si venea doar dimineata inca fiind intuneric. Apoi, a aflat batranul si fratii fapta si pentru ca sa-l acopere nu-l vedeau. Iar fratii de multe ori au strigat asupra egumenului, zicand : cum il lasi pe el asa si nimic nu-i zici ? Odata insa a mers batranul la fratele, inca de dimineata fiind si l-a aflat numai ce venise din sat. Si se intamplase de schimbase in graba mantia sa si o lasase pe aceea si luase haina femeii. Deci, i-a zis lui batranul : unde ai fost frate ? Iar el a mintit, zicand : pana in cutare loc am fost pentru o trebuinta. Si i-a zis batranul : a cui este haina aceasta ? Si daca a vazut fratele ca este a femeii, s-a aruncat la picioarele batranului, zicand : iarta-ma, stapane, ca nu voi mai face aceasta de acum inainte ! Batranul l-a iertat si l-a mangaiat, zicandu-i : pazeste-te de acum inainte, fiule, ca ce castigi, sau ce folos ai din acea spurcaciune, decat numai aici, de la oameni, ocara si rusine, iar in veacul ce va sa fie, focul nestins si viermii cei neadormiti si fara de sfarsit. Nu mai face, fiule, nu mai face, ma rog ca sa nu te mai tavalesti cu aceasta fapta urata. Si cu iubirea de oameni a lui Dumnezeu si cu indelunga rabdare a batranului s-a intors fratele cel cu totul spurcat si s-a facut monah iscusit si toti fratii dimpreuna au multumit lui Dumnezeu pentru indreptarea lui. Si au zis batranului : rugamu-te, parinte, spune-ne noua, pentru ce ai rabdat atata fratelui ? Iar el le-a zis : il vedeam pe diavolul de o mana tinandu-l si tragandu-l in lume iar eu il tineam cu indelunga rabdarea mea de cealalta mana, ca nu cumva dojenindu-l sa mearga in lume. Iar cand a vrut Dumnezeu sa mantuiasca faptura sa, l-am apucat si de cealalta mana si l-am vazut cu totul mantuit. Deci, buna este rabdarea impreuna cu rugaciunea, cand se va intampla fratelui nostru ispitire ca doar fiind cumva imbunat Dumnezeu, se va indura si va mantui pe cel ce a gresit. Ca dojana si infruntarea cea fara de vreme nu face nici un bine.

37) Un frate calatorea impreuna cu mama sa, batrana fiind. Ajungand ei la un rau, nu putea batrana sa treaca. Deci, luand fiul ei haina sa, si-a invelit mainile si asa luand-o a trecut de cealalta parte. Apoi i-a zis lui mama : fiule, pentru ce ai infasurat mainile tale ? Iar el a zis : pentru ca trupul femeii foc este si din aceasta vine pomenirea altor femei si de aceea am facut asa. Sa nu ma ating de trupul tau gol.

38) Un sihastru oarecare din partile Egiptului, sedea singur intr-o chilie in pustie si era vestit. Dar din lucrarea diavolului, o femeie nerusinata auzind despre dansul, zicea celor tineri : ce imi veti da, sa-l surp pe sihastrul acesta ? Iar ei s-au tocmit sa-i dea orice. Si iesind ea seara, a venit la chilia lui, ca si cum s-ar fi ratacit si stand la usa, a batut. Iar batranul iesind si vazand-o, s-a tulburat si a zis : cum ai venit aici ? Ea insa plangand a raspuns : ratacindu-ma, am venit aici, ci fa mila cu mine si nu ma lasa sa ma manance fiarele. Deci facandu-i-se lui mila, a bagat-o inauntru. Apoi noaptea a inceput diavolul sa-i samene gandurile curviei. Iar el cunoscand razboiul vrajmasului, a zis intru sine : mestesugurile vrajmasului intuneric sunt, iar Fiul lui Dumnezeu lumina este. Si sculandu-se a aprins lihnariul ( candela ) si fiindca flacara poftei inca crestea intr-insul si cumplit il aprinsese pe barbat, a zis iarasi intru sine : cei ce fac acestea merg in chinuri. Deci, de aici te cearca de poti suferi focul cel vesnic. Si punandu-si degetul sau in focul lihnarasului, nu l-a luat pana ce nu a ars cu totul, caci pentru multimea infocarii trupului arzand, el de foc nu simtea atat. Deci, dupa ce a ars cel dintai, l-a pus pe cel de-ai doilea, dupa aceea pe cel de-al treilea; si asa facand pana dimineata, toate degetele mainilor lui le-a ars. Iar ticaloasa aceea vazand ce a facut batranul, de frica a incremenit si cu totul a amortit. Tinerii ce se tocmisera cu ea, facandu-se dimineata, au venit la sihastru si l-au intrebat, zicand : venit-a aseara aici o femeie ? Si le-a raspuns lor : a venit si doarme inauntru. Iar ei intrand au aflat-o moarta. Apoi i-au zis lui : avvo, a murit. Atunci batranul descoperindu-si mainile sale, le-a aratat lor, zicand : iata ce mi-a facut fiica diavolului, mi-a prapadit degetele ! Si povestindu-le lor cele despre sine, a zis : scris este, nu rasplati rau pentru rau ci sa ne rugam sa invieze. Si facand el rugaciune, a sculat-o si a slobozit-o. Iar ea ducandu-se, s-a inteleptit de aici inainte.

39) Un sihastru oarecare era feciorelnic si nu stia nicidecum de femeie si ce este curvia si zicea ca madularul acesta il are omul pentru a deserta udul, precum este la buriu canaua spre a deserta apa dintr-insul. Si cautand el cu ochii sai a vazut pe draci ca pe niste arapi imprejurul lui, pornindu-i patima. Deci, se aprindea si poftea, dar din nestiinta nu stia ce pofteste. Intr-una din zile i-a aratat lui diavolul un barbat facand pacatul cu o femeie si vazand Dumnezeu rautatea cea mare a dracului, l-a acoperit pe frate, povatuindu-l sa mearga la un batran iscusit, care, invatandu-l cum trebuie sa se lupte impotriva dracilor, l-a slobozit. Si intorcandu-se fratele, s-a luptat rugandu-se lui Dumnezeu si i-a dat Dumnezeu de a sporit atat de mult, incat de mare dar s-a invrednicit. Caci cunostea pentru sufletul fiecaruia din fratii ce mureau, de se afla in bine sau in rau si unde va sa mearga fiecare.

40) A zis cineva din parinti, despre gandurile curviei care se nasc in inima si nu se savarsesc cu lucrul : precum cel ce va vedea vie si va pofti cu toata inima sa manance struguri, dar temandu-se sa nu fie prins si ca un fur sa fie omorat nu va intra, ci pe langa gard trecand, pandeste in vie si se uita imprejurut ei si aceasta facand, de va fi prins, nu este omorat unul ca acesta, ca nici n-a sarit peste gard, nici a gustat, dar batai ia, ca poftind s-a aflat pandind asa si cel ce pofteste, dar nu savarseste pacatul cu lucrul, vrednic este, nu de moarte, ci de batai.

41) Un frate calatorea impreuna cu altul si l-au biruit gandurile spre curvie si mergand a vestit parintilor, zicand : ce voi face, ca nu mi se mangaie inima pentru ca m-am aplecat razboiului vrajmasului. Sunt ca si cum as fi facut pacatul. Si i-au zis lui parintii : nu este pacat desavarsit, caci vrajmasul a venit sa te ispiteasca, iar Dumnezeu te-a acoperit. Fratele auzind aceasta, nu s-a incredintat, fiind biruit de scarba. Si i-au povestit lui parintii, zicand : doi frati trimisi fiind din chinovie la un sat, calatoreau impreuna. Si asupra unuia s-a sculat razboi de la diavolul de cinci ori sa pacatuiasca. El insa sculandu-se, facea rugaciune si nu s-a biruit de ganduri, dar s-a suparat tare. Deci, intorcandu-se ei catre parintele lor, era fata fratelui aceluia tulburata si intrebandu-se care este pricina tulburarii, a pus metanie, zicand : roaga-te, parinte, pentru mine, ca am cazut in curvie, si i-a povestit cum a fost luptat de ganduri. Iar batranul fiind vazator cu mintea, a vazut pe capul lui cinci cununi si i-a zis : indrazneste, fiule, ca nu te-ai biruit ci mai vartos ai biruit cu faptul ca nu ai savarsit pacatul. Deci si tu frate, a zis batranul, indrazneste si nu te scarbi, ca nu ai facut pacatul, fiindca mare lupta este cand omul avand prilej, se infraneaza. Si mare plata ia pentru aceasta. Caci nu este razboi mai tare decat acesta si mai iute. Pentru aceea a-l birui pe acesta este foarte greu si cu osteneala. Ca ce socotesti despre fericitul Iosif : oare fara osteneala a ispravit el un lucru ca acesta ? Nu, ci cu multa osteneala si lupta si ca intr-o priveliste era ceea ce se facea si insusi Dumnezeu si multimile sfintilor ingeri priveau de sus spre nevoitorul luptandu-se cu diavolul si cu toata oastea lui cea rea, aprinzand pofta barbatului si pe femeie mai mult salbatacind-o. Deci, cand a biruit nevoitorul, toate ostile ingerilor cu mare glas au dat lauda lui Dumnezeu, zicand : a biruit nevoitorul, facand biruinta straina ! Bine este, deci, frate, a nu face raul nici cu gandul, iar de esti ispitit, nevoieste-te ca sa nu te biruiesti si sa faci cu lucrul.

42) A zis un batran : daca curvia se lupta cu trupul tau, vezi din care pricina s-a pornit razboiul asupra ta si o indrepteaza. Sau din desfatare, sau din somn mult, sau din mandrie, sau de te socotesti pe tine mai bun decat pe altul, sau ai osandit pe cineva cand gresea, fiindca afara de acestea nu se lupta omul spre curvie.