Il rog pe Dumnezeu ca acest Patriarh care este acum sa nu moara cu sange

“Se va intampla atata rau, atata nenorocire, incat va rog pe toti cei care iubiti Patriarhia Ecumenica, sa va rugati pentru ceea ce va urma. Acesti oameni (ai Patriarhiei Ecumenice) vor avea multe de suferit. Totusi daca vor fi oameni care sa se roage se va amana acest rau. Il rog pe Dumnezeu ca acest Patriarh care este acum sa nu moara cu sange. Daca nu ne vom ruga, acest Patriarh nu va avea o moarte blanda!”

***

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/03/22/parintele-elpidie-profetii-grecia-pocainta-lant-al-rugaciunii-durere-mare-papa-profet-mincinos-antihristul-patriarhul-ecumenic-prigoana-razboi-tari-distruse-turcia-foamete/

Comentariu blogger: 

Poftim atitudine corecta la monahii athoniti cand trece tradatorul si dusmanul ortodoxiei "patriarhul" Bartolomeu.

Radu Nicolae: Atitudinea sfintilor este foarte aspra atunci cand vine vorba de eretici. Invatati de la monahii din Sfantul Munte Athos - cititi istoria intreaga a lor. Sfantul Ierarh Nicolae cand l-a palmuit pe Arie ereticul a gresit? De ce nu spuneti ca pe voi nu va lasa pacatele (in sens rau, nu in sensul de smerenie) sa judecati ereticii? Ereticul trebuie judecat, trebuie sa ii atragem atentia ca se afla in ratacire, prin dragoste. A nu se intelege ca de la noi provine ura. Ura nu e totuna cu mustrarea. Oricat de pacatosi suntem tot trebuie sa luam atitudine cand trebuie.

Deseori, părinţii de la Muntele Athos spun:– Dacă ar trebui să rămânem tăcuţi, când credinţa noastră trebuie apărată împotriva ereziilor, care ar fi rostul şederii noastre pe aceste stânci atât de mulţi ani?– Dogmele nu pot intra în Piaţa Comună, aşa cum intră bunurile materiale.

Cititi si: http://www.apologeticum.ro/2014/05/la-un-pas-de-marea-apostazie-declaratia-comuna-de-la-intalnirea-patriarhului-ecumenist-bartolomeu-cu-ereticul-papa-francisc-i/

Cartea:
Patericul atonit

CAPITOLUL V - Despre erezie si despre alte religii

Împăratul Mihail Paleologul şi Patriarhul Ioan Vekkos au venit la Muntele Athos, ca reprezentanţi ai papei, ca să impună prin forţă unirea Bisericii Ortodoxe cu Roma. Călugării de la Athos, apărători ai graniţelor şi soldaţi ai Ortodoxiei, s-au opus paşnic şi cu mult curaj eforturilor lor, marcate de sălbăticii, violenţă şi criminalitate – stigmatele istoriei papale.
În Protaton, oamenii lui Vekkos au spânzurat pe Protos, şi pe o bucată de marmură, care este păstrată până astăzi, au decapitat credincioşii rămaşi acolo, 13 în total, care ocupau diferite chilii în Karyes. Ei au fost omorâţi pentru că au apărat neclintit Ortodoxia şi pentru că nu au acceptat unirea cu nepocăitul papă.
Aşa erau Sfinţii Părinţi: «Mlădiţe frumoase, struguri mistici, apărători neobosiţi şi încrezători ai Ortodoxiei şi Sfintei Tradiţii».

***

Sfinţii Mucenici de la Vatoped erau la fel de mulţi ca cei 12 Apostoli. Egumenul lor, Eftimie, a fost de asemenea mucenic pentru sfânta credinţă în timpul invaziei sălbatice a trupelor împăratului Mihail Paleologul şi al patriarhului Vekkos. Cei 12 au fost spânzuraţi pe Furkovunio, iar Eftimie a fost legat în lanţuri grele şi înecat în marea Kalamitzi.
Alături de ei trebuie pomeniţi şi Sfinţii Mucenici din Iviron, care au fost înecaţi în mare de soldaţii împăratului Mihail şi ai patriarhului.
Alături de aceştia trebuie pomeniţi şi cei 26 de Sfinţi Mucenici de la Zografu, care completează obştea sfinţită a mucenicilor Ortodoxiei noastre. Ei au fost arşi, ca o jertfă curată, de către papistaşi în turnurile mănăstirii.

***

Sfântul nostru părinte Nichifor, care a fost papistaş, după ce s-a convertit la Biserica Ortodoxă răsăriteană, a devenit pustnic în Sfântul Munte. Acolo a scris despre metoda Rugăciunii inimii, cuprinsă în Filocalie.

***

Sfântul Grigorie Palama, figură proeminentă a teologilor, a luat parte la trei Sinoade mari, la care s-a luptat împotriva ereziilor lui Varlaam, Akindin şi Gregoras, care negau energiile divine şi necreate ale lui Dumnezeu.

***

Călugării sunt soldaţii lui Hristos, comandouri ale Bisericii, totdeauna apărând adevărul şi credinţa şi luptând până la moarte împotriva tuturor ereziilor amăgitoare şi a greşelilor. Călugării de la Sfântul Munte, după secole de păstrare a Tradiţiei, au alcătuit un calendar al mucenicilor de la Athos şi al apărătorilor Ortodoxiei:
4 Ianuarie – cei doisprezece mucenici din Vatopedu;
14 Februarie – Sf. Mc. Damian;
22 Martie – Sf. Mc. Eftimie de la Iviru;
22 Martie – Dreptul Luca de la Stavronikita;
10 Aprilie – Sf. Mc. Hrisantie de la Xenofont;
16 Aprilie – Sf. Mc. Hristofor de la Dionisiu;
19 Aprilie – Sf. Mc. Agatanghel de la Esfigmenu;
1 Mai – Sf. Mc. Eftimie şi Ignatie de la Iviru;
7 Mai – Sf. Mc. Pahomie de la Sfântul Pavel;
22 Mai – Sf. Mc. Pavel de la Sfânta Ana;
26 Iunie – Sf. Mc. David de la Sfânta Ana;
3 Iulie – Sf. Mc. Gherasim de la Kutlumuş;
6 Iulie – Sf. Mc. Chiril de la Hilandar;
10 Iulie – Sf. Mc. Nicodim de la Sfânta Ana;
11 Iulie – Sf. Mc. Nicodim de la Vatopedu şi Nectarie de la Sfânta Ana;
24 August – Sf. Mc. Cosma Etolul, întocmai cu Apost.;
14 Septembrie – Sf. Mc. Macarie de la Dionisiu;
20 Septembrie – Sf. Mc. Ilarion de la Sfânta Ana;
22 Septembrie – Sf. Mc. Cosma, unul din cei 26 de Mucenici de la Zografu;
6 Octombrie – Sf. Mc. Macarie de la Sfânta Ana;
8 Octombrie – Sf. Mc. Ignatie de la Iviru;
29 Octombrie – Sf. Mc. Timotei de la Esfigmenu;
2 Noiembrie – Sf. Mc. Dionisie de la Iviru;
13 Noiembrie – Sf. Mc. Damaschin de la Lavra;
3 Decembrie – Sf. Mc. Cosma de la Sfânta Ana;
5 Decembrie – Sf. Mc. Nectarie de la Filoteu şi Cosma, primul călugăr de la Vatopedu, împreună cu alţi Sfinţi Mucenici din Karyes;
26 Decembrie – Sf. Mc. Constantin Rusul de la Lavra;
30 Decembrie – Sf. Mc. Ghedeon de la Karakalu.
Sfântul Ierotei, mult nevoitorul şi învăţătorul, postea totdeauna. S-a născut în 1686 şi a fost considerat un filosof atât în accepţiunea creştină, cât şi în cea a filosofiei universale. Originar din Kalamata, el a luptat vehement pentru a apăra credinţa creştină împotriva ereticului Molinos. A fost de asemenea pustnic şi s-a nevoit pe insula pustie Gioura, vizavi de Muntele Athos. A murit în 1745 şi sfintele sale moaşte continuă să facă minuni.

***

Odată, părintele B. s-a dus într-un sat cu treburi ale mănăstirii. De îndată ce a ajuns, sătenii au venit la el şi l-au rugat insistent să-i ajute să apere credinţa adevărată în faţa unui predicator evanghelic. Acesta, cu citate din Sfânta Scriptură, îi tulbura pe ei, defăimându-i pe sfinţi şi pe Maica Domnului. Călugărul era simplu şi aproape analfabet şi s-a simţit stânjenit, dar după ce s-a gândit puţin, amintindu-şi ceea ce a citit despre sfinţi şi vieţile lor, l-a invitat pe predicatorul protestant să se întâlnească cu el şi a propus aceasta:
– Lăsaţi-ne să aprindem un foc în mijlocul pieţii din sat. Fiecare va trece prin el şi Dumnezeu va dovedi astfel care dintre noi poartă cu el Adevărul.
În ziua următoare, dimineaţa devreme, sătenii au adunat lemne şi au clădit un rug în mijlocul pieţii. Părintele B. a sosit, dar predicatorul nu. El a fugit cu primul vapor din ziua aceea. Întregul sat s-a bucurat pentru victoria glorioasă asupra predicatorului înşelător. Când părintele B. s-a întors la mănăstire, ceilalţi călugări l-au întrebat:
– Erai pregătit să treci prin foc?
– Eram neliniştit, dar nu m-am îndoit de credinţa noastră şi am gândit: Pe pământ eu nu merit nimic, decât să merg în iad. Ar fi mai bine să ard aici, pe pământ, decât să ard veşnic.
Astfel, acest smerit şi simplu călugăr a apărat credinţa aşa cum au apărat-o primii martiri şi părinţii duhovniceşti înaintea lui.

***

Deseori, părinţii de la Muntele Athos spun:
– Dacă ar trebui să rămânem tăcuţi, când credinţa noastră trebuie apărată împotriva ereziilor, care ar fi rostul şederii noastre pe aceste stânci atât de mulţi ani?
– Dogmele nu pot intra în Piaţa Comună, aşa cum intră bunurile materiale.

***

Când a fost întrebat dacă minunile apar sau nu şi în alte religii, un bătrân a răspuns:
– Este o diferenţă; până şi hogea este un lucrător de minuni. Folosind magia, el încearcă să facă lumină. Însă noi ignorăm orice lumină care vine de la diavol. Unii îşi ţin nasul, se trag de urechi, îşi freacă ochii şi provoacă iluzii. Noi ne rugăm lui Dumnezeu pentru minuni şi nu diavolului. Ne luptăm cu diavolul zi şi noapte.
Un aghiorit evlavios şi harismatic, care a trăit mulţi ani în America de Nord, a spus:
– Biserica Ortodoxă este la fel de smerită ca Însuşi Iisus Hristos. Mulţi au văzut frumuseţea şi adevărul acestei credinţe şi s-au transformat din eretici în ortodocşi.

***

Înţeleptul frate Calinic a fost rugat să-şi spună părerea despre erezia rusă a «Adorării Numelui». El a răspuns că: «Au uitat capul şi se închină doar căciulii».

***

Un părinte a spus despre dragostea pentru adevărata credinţă:
– Mânia este necesară doar pentru apărarea credinţei noastre. Nu este folositoare pentru a ne apăra pe noi înşine. Dacă cineva vorbeşte de rău împotriva noastră, ar trebui să acceptăm. Însă când credinţa noastră este atacată, atunci mânia devine potrivită pentru a apăra Ortodoxia.

***

De multe ori inima noastră tânără a fost împrospătată din fântâna răcoritoare a învăţăturilor care curgeau de la cuviosul ieromonah Atanasie din Iviru. El obişnuia să spună:
– Nordul protestant, prin profesorii de la cele două universităţi greceşti, a redus calda noastră afecţiune către Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. Astfel, pentru un timp, ea a fost îndepărtată din rugăciunile noastre, ca directă mijlocitoare şi rugătoare între noi şi Fiul ei. Chiar unii clerici, discutând despre rugăciune, au ignorat numele de «Theotokos», referindu-se la ea ca fiind «imediat după Unul»7 (Voia să spună că după Hristos, prima mijlocitoare, ajutătoare şi mântuitoare este Maica Domnului şi, după aceea, toţi ceilalţi sfinţi.), ceea ce înseamnă că ea este mijlocitoarea cea mai apropiată de Dumnezeu, cu toate că în cântările Bisericii ea este numită, mereu şi mereu, cu binecuvântatul său nume «Theotokos». Este inacceptabil ca Biserica Greacă Ortodoxă să fie influenţată de un aşa spirit raţionalist, germanic, protestant…
– Am fost întrebat cum este corect să spui: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi», sau «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fii mijlocitoare pentru noi». Această întrebare apare la ortodocşii moderni influenţaţi de protestantism, pe care-i considerăm inamicii lipsiţi de respect ai Maicii Domnului. Lor le-am răspuns: «Cel mai bine este să spui mereu: mântuieşte-ne pe noi!».
– Un pastor luteran din Oslo a venit odată la mine. El era prieten al Ortodoxiei şi o cerceta. Am discutat despre multe lucruri şi m-a întrebat despre Născătoarea de Dumnezeu. I-am răspuns: «Îl adorăm pe Dumnezeu, îi cinstim pe sfinţi şi venerăm pe singura Maică a lui Dumnezeu cu sentimente filiale, pentru că ea este cea mai dragă Mamă a noastră, după har.
Oh, cât de sărăciţi sunteţi voi, pentru că nu o veneraţi pe ea, care este a doua după Dumnezeu ce împarte darurile Lui către omenire!».
După Augustin, aceste trei lucruri nu puteau fi create mai bine de Atotputernicul Dumnezeu: Întruparea Fiului, Fecioara şi binecuvântata viaţă de Apoi ce va urma pentru cei drepţi.

CAPITOLUL VI. (Patericul Egiptean)

PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI SI RAZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICA ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU

1) La un frate oarecare s-a ridicat dracul curviei cu mare si iute razboi asupra lui, atat de mult, incat ardea ca focul infierbantarea necuvioasa in trupul sau. Iar el se intarea si se impotrivea atat de tare, incat nici grandul sau nu-l lasa sa se abata spre acea necuratie. Si asa, multa vreme luptandu-se si impotrivindu-se acelui razboi diavolesc, cu darul lui Dumnezeu a biruit si a fugit de la dansul acel razboi, neputand nimic sa-i faca impotriva rabdarii lui. Si indata a simtit stralucire de lumina sufleteasca in inima.

2) A zis un batran catre un frate ce era suparat de curvie : frate, au doara dormind vrei sa te mantuiesti ? Du-te, lucreaza, osteneste-te, cauta si vei afla. Privegheaza in rugaciune, bate si ti se va deschide si asa, Domnul Dumnezeu, vazand silinta si rabdarea ta, iti va da biruinta asupra acestei ispite !

3) Zis-a un batran ca razboiul curviei in acest chip este : ca si cum ar trece cineva pe langa targ sau pe langa carciuma, si trecand ii va veni lui in nas mirosul fierturilor si a fel de fel de fripturi. Deci, de se va birui si se va supune, ca o musca, acelor mirosuri, el isi va lasa drumul sau, se va abate acolo si va manca pana se va satura. Iar de nu va baga de seama si nu va vrea sa se abata sa manance, macar de ii si vor mirosi bucatele acelea, el tace si trece si isi pazeste calea, scuturandu-si gandul cel spurcat din inima, rugandu-se lui Dumnezeu si zicand : Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-mi mie si goneste pe vrajmasii ce se lupta cu mine ! Aceasta sa iti fie impotriva a toate gandurite vrajmasesti si asa vor fugi de la tine.

4) Un frate oarecare, fiind suparat de gandurile cele din pofta curviei, a mers la un batran mare si l-a rugat, zicand : rogu-te, parinte, fa rugaciune lui Dumnezeu pentru mine, ca ma supara foarte razboiul curviei, si pentru rugaciunea sfintiei tale ma va izbavi Dumnezeu de acea suparare ! Raspuns-a lui batranul : bine, fiule, voi face rugaciune. Si asa batranul a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, iar fratele s-a dus la chilia lui. Si dupa cateva zile iar a venit fratele la acel batran, jeluindu-se ca nu se poate izbavi de acea suparare si rugandu-l sa se roage cu deadinsul lui Dumnezeu pentru dansul. Iar batranul iar a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, zicand : Doamne, arata-mi mie fapta acestui frate si de unde-i vine lui acea deznadajduire si lucrare diavoliceasca intr-insul, ca m-am rugat Tie pentru el, si nu s-a izbavit de suparare. Si Dumnezeu i-a descoperit lui pe acel frate si l-a vazut pe el sezand si duhul curviei aproape de dansul cu care glumea si radea si se mangaia. Pe ingerul lui il vedea stand departe si maniindu-se pe el pentru ca nu alerga la ajutorul lui Dumnezeu, ci se indulcea cu necuvioasele sale ganduri si tot gandul si-l da spre mangaierea vrajmasului. Si a priceput batranul ca partea fratelui este pricina razboiului sau si chemandu-l, i-a zis : fiule, eu am cunoscut ca pricina acelui razboi esti tu insuti, pentru ca te indulcesti si te mangai si te dezmierzi cu acele ganduri spurcate pe care insuti de voia ta le gandesti si le primesti. Si asa l-a invatat cum sa se impotriveasca si sa stea impotriva gandurilor sale. Iar fratele, mult folosindu-se cu rugaciunea batranului, a mers la chilia sa.

5) Un batran oarecare, l-a vazut pe ucenicul sau ca este foarte suparat si necajit de dracul curviei. Si i-a zis lui : fiule, vrei sa-l rog pe Dumnezeu sa departeze de la tine si sa te paraseasca acet razboi ? Iar el a zis : ba nu, parinte, ca de ma si supara si ma necajeste acet razboi si ma ostenesc muncindu -ma dar vad din osteneata roada rabdarii intru mine. Pentru accasta mai vartos te roaga pentru mine, parinte, sa-mi dea Dumnezeu rabdare ca sa pot purta cu multumire aceasta iapita. Zis-a lui batranul : acum, fiule, am cunoscut ca esti in sporire si ca ma intreci.

6) Era in Schit un frate oarecare foarte silitor si nevoitor spre mantuirea sa. Acestui frate i-a adus vrajmasul in gand aducerea aminte de o femeie foarte frumoasa pe care o vazuse in Egipt si il supara gandul cu acea femeie si avea pururea razboi mare si se muncea. Apoi, dupa iconomia lui Dumnezeu, a venit la Schit un frate din Egipt. Si intrebandu-l pe el fratii unele si altele si ce veste are din Egipt, intre alte vorbe, el a spus si aceasta : cutare femeie a cutarui om a murit si aceasta era chiar femeia pentru care avea razboi acel frate. Iar fratele auzind ca a murit femeia la care pururea ii era gandul, muncindu-l pofta curviei, s-a bucurat. si sculandu-se, a mers in Egipt la locul unde era ea si daca a ajuns acolo, a gasit un copil aproape de mormantul unde era ingropata. Chemandu-l pe acel copil, l-a intrebat zicand : fiule, stii unde este ingropata cutare femeie ? Zis-a copilul : stiu, parinte, ca am fost si eu acolo cand au ingropat-o. Zis-a lui fratele : daca stii, fiule, unde este ingropata, te poftesc dar sa mergi cu mine sa-mi arati mormantul ei pentru ca sa fac o rugaciune la mormant ca ea mi-a fost rudenie ! Si a mers copilui cu dansul si i-a aratat mormantul ei. Iar el a asteptat pana s-a facut seara. Si daca a inoptat, s-a apucat si a dezgropat pe acea femeie si luand stergarul a sters putrejunea trupului ei cel imputit si astupand iarasi mormantul cu tarana, s-a intors la chilia lui. Iar cand ii veneau ganduri de pofta spurcata, el scotea acel stergar cu spurcaciunea si il punea inaintea ochilor sai, zicand in sine : iata, ticaloase, pofta care doresti, indulceste-te dar ! Si asa se lupta cu spurcatele ganduri, pana cand s-a luat si s-a departat de la dansul acel razboi.

Cuviosul Paisie Aghioritul combate pe cei ce indeamna la liniste in problema actelor cu cip

Cu toate ca Parintele Paisie Aghioritul a scris foarte clar despre neacceptarea buletinelor electronice, nu doar despre cele care contin in mod vadit semnul 666, multi nu inteleg si ii rastalmacesc cuvintele. Sa facem cateva lamuriri, luand pe rand rastalmacirile lor:

1. Foarte multi din cei care nu vad un pericol in acceptarea actelor biometrice, vin cu urmatorul argument: Din moment ce avem cip si in telefon, din moment ce avem cod de bare pe toate produsele comercializate, de ce sa nu acceptam cipul si pe buletin, de ce sa nu acceptam codul de bare si pe buletin? Pentru acestia raspunde, cu ceva ani in urma, Parintele Paisie:

Parinte, a spus cineva: „Cum de folositi bancnota de 5.000 de drahme care are pe ea nr. 666? Acelasi lucru este si cu buletinul”.

Hartia de 5.000 este ban – si lira Angliei are pe ea pe regina Elisabeta; asta nu vatama. „Cele ale Cezarului, Cezarului” (Mt. 22:21; Mc. 12:17). Aici insa este vorba de identitatea mea, este ceva personal; nu este ban.Identitatea inseamna ceea ce inseamna si cuvantul; adica cineva se identifica cu cele pe care le declara. Ei pun pe diavolul si sa semnez ca il primesc. Cum sa fac asta?

Parinte, ce legatura are acest buletin de identitate cu pecetluirea?

Buletinul de identitate nu este pecetea; este introducerea pecetluirii.

(citat din „Cuvinte duhovnicesti II – Trezire duhovniceasca”, Ed. Evanghelismos, 2003, p. 198)

2. Unii spun ca Parintele Paisie Aghioritul a enuntat si el o parere, pe care si-a schimbat-o mai apoi, si ca nu ar fi vorbit din convingere si descoperire. Si fata de aceasta indoiala, Parintele Paisie mentioneaza discret si smerit, si nu cu fala si mandrie:

„Desigur, unii spun[1]: „Ei, acestea sunt o parere a unui calugar; nu este pozitia Bisericii”. Eu insa nu mi-am spus parerea mea, ci am formulat simplu cuvintele lui Hristos, ale Evangheliei, pentru ca propria noastra parere trebuie s-o supunem voii lui Dumnezeu, ce se exprima in Evanghelie”.

(Ibidem, p. 198-199).

3. Altii vor sa induca faptul ca alegerea buletinului electronic depinde de sfatul duhovnicului. De aceea, acestia sugereaza ca Parintele Paisie ar fi zis, in urma mai multor dezbateri, ca referitor la acceptarea buletinului fiecare sa faca dupa cum il sfatuieste duhovnicul lui, lasand sa se inteleaga ca si acceptarea buletinului poate fi o fapta buna, daca este facuta cu blagoslovenia duhovnicului. Adevarul insa este putin diferit. Parintele Paisie, datorita multelor tulburari din acea perioada pe baza actelor de identitate, si mai ales datorita invartosarii unora fata de pozitia sfintiei sale, intr-adevar a afirmat ca fiecare sa actioneze potrivit cu constiinta lui, insa a mai adaugat ceva, foarte important, iar acest adaos, cei care sunt procip, au omis sa il aminteasca. Redam citatul integral, spre o intelegere nerupta din context:

Parinte, lumea intreaba ce sa faca in legatura cu noile buletine de identitate.

Atunci cand va intreaba, voi cel mai bine sa le spuneti oamenilor sa intrebe pe duhovnicii lor si sa faca rabdare sa vada cum va actiona Biserica, pentru ca multi pun intrebari, dar putini inteleg raspunsurile.Deoarece eu am scris clar in brosura „Semnele vremurilor”: fiecare sa actioneze potrivit cu constiinta lui. Eu insa nu mi-am spus parerea mea, ci am formulat simplu cuvintele lui Hristos, ale Evangheliei, pentru ca propria noastra parere trebuie s-o supunem voii lui Dumnezeu, ce se exprima in Evanghelie. Desigur, unii spun: „Ei, acestea sunt o parere a unui calugar; nu este pozitia Bisericii”. Altii, spun cele contrare celor ce le-am spus eu, spunand ca le-a zis Parintele Paisie. Unii, care le aud, desi lucrurile sunt asa de serioase, nu intreaba daca sunt asa, daca intr-adevar le-am spus, ci le cred.Eu nu ma tem; le spun cu curaj. Vin si la Coliba si arunca 666 in cutie. In sfarsit, asta nu-i nimic! Intr-o zi mi-au pus o inscriptie pe usa … Am crezut ca a venit cineva, nu m-a gasit si a scris „lipseste”, ca s-o vada si altcineva. Dar ma uit mai bine, si ce sa vad? Era scrisa o ocara. O astfel de ocara n-am auzit nici cand eram mirean. Toata aceasta situatie va primi o maturatura buna, dar vom trece si noi o furtuna”. (Ibidem)

Asadar Parintele Paisie spune clar: Deoarece eu am scris clar in brosura „Semnele vremurilor”: fiecare sa actioneze potrivit cu constiinta lui. Deci aceasta este adevarata pozitie a Parintelui Paisie. Sa vedem asadar ce spune Parintele in brosura sa, pe care a tinut sa fie scrisa de propria sa mana, tocmai pentru a nu fi rastalmacita sau „corectata”:

BOTEZUL     CATOLIC

Din Molitfelnicele de azi s-a eliminat rebotezarea catolicilor, datorita intalnirilor ecumeniste. Totusi acest fapt este in neconcordanta cu Molitfelnicele mai vechi sau cu cele ale altor popoare ortodoxe, care nu slujesc ecumenismului. Oferim aceste exemple spre edificare:

In "Molitfelnicul bogat", tiparit la Manastirea Neamt, in 1843, fila 314 sta scris: "Ca la dezbinarea de biserica rasaritului [sperand] ca poate au mai tinut oarecare randuieli, pentru aceea au pus ca sa se unga cu mir unii, iar acum, precum se vad, sunt cu totul departe de dreapta credinta. Dar dupa cum se vede in cartea ce se numeste ŤAratare pe scurt a Dumnezeiestilor Dogme ale credinteiť [M. Neamt, 1816], la foaia 311, insemnari oarecare a Dumnezeiestilor Taine arata pentru indumnezeitorul Botez cu mii de marturii de la toti Sfintii Prooroci, Apostoli, Ierarhi, prea intelepti Dascali, ca cel ce nu se va boteza in trei afundari si in trei chemari ale Sfintei Treimi, sau va fi stropit, nu este desavarsit botezat. De aceea dar, in puterea acestor prea mari marturii, zicem ca tot felul de eretic si apusean sa se boteze desavarsit cu toata oranduiala, iar nu numai cu ungere de mir". [1]

Sfantul Paisie Velicikovski, intrebat de un ucenic despre (re)botezarea apusenilor spune: "Pentru ca diavolul, impiedicatorul tuturor lucrurilor celor bune, cunoscand pe latini si pe papistasi ca acum au stricat toate Tainele Sfintei Biserici, iar mai vartos a Preotiei si a Botezului, si ca grecii daca se vor instiinta de aceasta nu vor suferi, nici nu vor tacea, ci vor da la iveala lucrul acesta ca pe un fara de lege si de sufletele oamenilor pierzator, si ca dupa ce-l vor cunoaste vor incepe a boteza desavarsit pe cei ce vor veni de sub stapanirea papei, catre Pravoslavnica Biserica a Rasaritului, ca pe niste nebotezati, si ca lucrul acesta al Bisericii celei mari a Rasaritului este bun, pravoslavnic si de suflete mantuitor si lui Dumnezeu bine placut, iar al papistasilor este rau, ereticesc, pierzator si lui Dumnezeu prea-urat, si ca cei ce se boteaza cu botezul papistasesc de pacate nu se curatesc, de darurile Sfantului Duh, pe care le da Dumnezeu pentru botezul cel adevarat, nu se invrednicesc, ci sunt ca niste pagani, care nu au nicidecum Botezul; iar cei ce se boteaza cu Botezul Bisericii Rasaritului de toate acestea se invrednicesc, ca si de pacate se curatesc, si fii ai imparatiei si ai lui Dumnezeu dupa har se fac, si ca acest lucru bun si Dumnezeiesc degrab va sa se inceapa, a apucat mai inainte vicleanul diavol prin a sa unealta ca sa-l prihaneasca, si la cei multi care nu au intregi mintile lor sa-l faca cu indoiala, ca printr-insa sa-i traga in pierzarea sa". [2]

Talcuind Canonul 46 Apostolic, Sfantul Nicodim Aghioritul citeaza 3 Sfinti Parinti, care ne invata ca: "Nici un eretic nu da sfintenie prin taine" [Sfantul Leon, Epistola catre Nichita] si ca "Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu nu sfinteste" [Sfantul Ambrozie, Cuvant pentru cei ce se catehisesc]. Deci, "Nu te amageasca pe tine, o, ascultatorule, adunarile ereticilor, ca au botez dar nu luminare, ci se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza" [Sfantul Ioan Gura de Aur, La inceput era Cuvantul].

Sfantul Nicodim Aghioritul: "Preasfintite Stapane si dumnezeiescule Patriarh a toata lumea! Aducatorul acestei scrisori, care este de origine din Transilvania si are botezul (sau mai bine zic desbotezul) fiind molipsit de intinaciunea latinilor, vine prin mijlocirea mea, catre Inalt Preasfintia Voastra, cerand calduros ca sa fie botezat cu botezul Bisericii noastre de Rasarit. Deci atat el, cat si eu, ne rugam de a voastra inima urmatoare lui Hristos si apostoleasca, ca sa trimiteti intarit prin ordin scris oficial pe numitul monah, ne-monah, adica fara darul calugariei, catre duhovnicul roman Parintele Grigorie din Manastirea Pantokrator. Caci acela, fiind de acelasi neam si aceeasi limba cu dansul, poate sa-l invete si sa-l innoiasca cu botezul nostru..." [Scrisoare catre Patriarhul Grigorie al V-lea, in Hrana Duhovniceasca]

Asadar catolicii sunt lipsiti de Harul Dumnezeiesc, lucru foarte grav, avand in vedere ca sustin ca sunt singura Biserica mantuitoare si au pretentia ca toti ceilalti sa-l accepte pe papa.

---

[1] Ivan Ostrumov, Sinodul de la Ferrara-Florenta, ed. Scara, Bucuresti, 2002
[2] *** Viata Cuviosului Paisie de la Neamt, ed. Trinitas, Iasi, 1997, pag. 60-63 

SURSA: http://eresulcatolic.50webs.com/

Chipul RECONSTRUIT al Sfantului Nicolae, dupa moastele sale (foto)

Oamenii de știință au reconstruit chipul marelui Sfânt Nicolae, după moaștele sale. Pe baza cercetărilor arheologice, anatomice și antropologice, cercetatorii rusi au descris imaginea reală a Sfântului Ierarh Nicolae: talia, tenul și chiar caracteristicile faciale, informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.

De asemenea, acestia au definit bolile de care Sfantul Nicolae suferise.

Studiul antropologic al relicvelor demonstrează ca marele Sfânt IIerarh nu a mâncat carne, ci doar mancaruri vegetale.

Inaltimea sfântului era de 1.67 m.

Cercetatorii rusi s-au folosit de tehnologii informatice moderne, in recrearea feței sfantului Nicolae (foto). Pentru efectuarea acestui studiu, a fost nevoie de deschiderea mormântului Sfântului Nicolae din Bari.

Evaluarea expertizei a fost realizata de catre profesorul Luigi Martino. Fața sfântului a fost reconstruita dupa craniu. Profesorul a tras, de asemenea, mai multe concluzii despre bolile de care suferise Sfantul Nicolae: Articulatiile Sfantului Nicolae sunt deteriorate. Coloana vertebrala și oasele de la piept demonstrează tortura de care Sfantul Ierarh Nicolae a avut parte în închisoare. Examinarea radiologica a craniului a demonstrat o usoara modificare interna craniana, profesorul Martino considerand ca aceasta ar fi fost cauzata de mai mulți ani de frig și umezeală petrecuti in inchisoare (sfântul a petrecut în închisoare aproape doi ani), mai informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.

Profesorul Luigi Martino a concluzionat, pe baza studiului sfintelor moaste ale Sfantului Nicolae, ca reprezentarile din icoane corespund pe deplin aspectului exterior al persoanei ingropate in acest mormant,

“Dupa construcția craniului și schelet, Sfântul Nicolae aparținea tipului mediteranean caucazian, cu o statura medie și un ten inchis. Acesta avea o frunte înaltă, un nas acvilin, pometi si o bărbie proeminente, o osatura de duritate medie”. 

Sursa: lonews.ro

IPS SERAFIM JOANTA sminteste tinerii la conferinta ASCOR …

IPS Serafim Joanta a fost invitat aseara la o conferinta ASCOR. Iata comentariul fratelui colaps postat la articolulMedicii si mama au decis UCIDEREA BEBELUSULUI CU DOUA CAPETE …:

M-am întors de la conferinţă. Treaba pute. 2 ore a vorbit bine, chiar frumos aş putea spune, a vorbit din cateheză şi a dat sfaturi chiar foarte bune, corecte. Chiar la un moment dat l-a lăudat pe pr. Arsenie Papacioc, pe pr. Iustin Pârvu, pe pr. Arsenie Boca. A spus mai multe, inclusiv „Tainele ortodoxe sunt expresia cea mai înaltă a culturii umane.” Chiar îmi venea să cred că s-a îndreptat.

Dar la sfârşit, când a venit rândul întrebărilor din public, a făcut-o de oaie rău de tot.
Citez: „Bisericile care au Har sunt Bisericile Ortodoxe şi catolice, aşa cum spunea părintele Cleopa!”şi iarăşi – „Au şi ei (catolicii) succesiune apostolică, Sfintele Taine, Sfânta Liturghie, nu la fel de întregi ca ale noastre, dar au” şi iarăşi – „La mine în Germania 80% din credincioşi sunt căsătoriţi cu oameni de altă confesiune” şi iarăşi – „Dacă te naşti ortodox – trăieşti ortodox, dacă te naşti catolic – nu-i nimic dacă continui aşa”.

În nici un moment nu s-a pronunţat împotriva acestor lucruri, ba de multe ori dădea dovadă că vroia să se furişeze pe lângă întrebare şi să treacă mai departe (Nici Da, nici Nu).
Ba din ce spunea, tindea foarte mult să-i considere şi pe protestanţii evanghelici ca fiind în regulă.

Îmi pare rău, dar nu pot să încetez a-l considera pe Serafim Joantă un ecumenist. Unii spuneau că ar fi într-o oarecare măsură de iertat dat fiind faptul că se află în mijlocul Germaniei, unde inevitabil apar celelalte confesiuni şi implicit ecumenismul, dar eu nu sunt de această părere. Dacă face compromisuri „acasă” la el în Germania, fiind împresurat din părţi, asta nu înseamnă că trebuie să vină aici în România să propage aceste compromisuri ca fiind normale. Acest lucru denotă faptul că el a ales a crede aceste rătăciri din propria sa voie, şi nu împresurat de vreo împrejurare sau de vreo persoană din clerul bisericesc.

Cred că Gabriela va putea confirma lucrul acesta, anume că are suceala asta legată de eretici. De asemenea cred că vor apărea înregistrări cu evenimentul acesta, care şi ele ne vor confirma.

Comentariu saccsiv:

   Ce diferenta colosala intre asemenea ierarhi si cei din vechime:

PE ERETICI NU-I IERTI …

Asadar, IPS Serafim Joanta continua sa merga pe drumul pe care a apucat deja demult:

AUDIO – IPS SERAFIM JOANTA: elogiu penticostalilor …

AUDIO (si transcriptul): IPS SERAFIM JOANTA despre ECUMENISM si despre Parintele ARSENIE PAPACIOC

IPS SERAFIM JOANTA o comite din nou … la o adunatura ecumenica largita

VIDEO: IPS SERAFIM JOANTA – un excelent exemplu despre cum vor lucra SLUGILE ANTIHRISTULUI …

Iar ASCOR dovedeste inca o data ca este un extrem de eficient mijloc de ratacire a tinerilor …

Cititi va rog si:

ASCOR CENZUREAZA un articol despre Parintele Arsenie Papacioc

ASCOR – pepiniera de „ortodoxie” politic corecta …

Are femeia ta vreun cusur? Fă ce a făcut Isaac! Roagă-te lui Dumnezeu!

Auziţi acestea, bărbaţi, luaţi aminte, femei! Femeia să nu aibă nimic mai de preţ decât bărbatul ei, iar bărbatul să nu aibă nimic mai de dorit decât femeia sa. Înţelegerea dintre femeie şi bărbat ţine viaţa noastră, a tuturor. Ea ţine lumea toată. După cum dacă se clatină temeliile se dărâmă toată casa, tot aşa, dacă se răvăşesc căsniciile, se strică toată viaţa noastră.Să-ţi explic.

Lumea e făcută din cetăţi; cetăţile din case; casele din bărbaţi şi din femei. Dacă intră ceartă între bărbat şi femeie, a intrat cearta în case; iar dacă sunt tulburate casele, atunci se tulbură şi cetăţile; iar dacă cetăţile sunt frământate, atunci, neapărat, întreaga lume e plină de tulburare, de război şi de ceartă.De aceea, Dumnezeu are multă grijă de bunăstarea căsniciilor; de aceea, nu-i lasă pe bărbaţi să-şi părăsească femeile “decât numai pentru pricină de desfrânare”( Matei 5, 32; 19, 9).

- Ce să fac, mi se poate spune, dacă femeia e certăreaţă, cheltuitoare, dornică de lux, dacă are şi alte nenumărate cusururi?

- Îndură-le pe toate curajos! N-o lăsa din pricina cusururilor ei, ci îndreaptă-i defectele toate. De aceea eşti capul ei(Efes. 5, 23), ca să ştii să-i vindeci trupul. Trupul nostru nu-l despărţim de cap, oricât de multe răni ar avea! Să nu despărţim, dar, de noi nici pe femeia noastră! Ea ne este trupul nostru! De aceea şi spune fericitul Pavel: “Aşa sunt datori să-şi iubească bărbaţii femeile lor, ca şi trupurile lor” (Efes. 5, 28).

Femeile, la rândul lor, au aceeaşi lege fată de noi: “Iubeşte-ti bărbatul, femeie, cum îti iubeşti capul! Cum îti cinsteşti capul, aşa să-ti cinsteşti bărbatul!”.

Nu stărui în zadar asupra acestui lucru! Ştim câte bunătăţi vin în casă când femeia se uneşte cu bărbatul!

Ştim câte rele vin în casă când nu se înţeleg între ei.

Când bărbatul şi femeia se ceartă între ei, nu-i poate bucura nimic: nici bogăţia, nici copiii buni, nici mulţimea de copii, nici funcţiile înalte, nici puterea, nici slava sau cinstea, nici petrecerile şi luxul, nici altă bunăstare!

Înainte de toate celelalte, aceasta să o căutăm! Are femeia ta vreun cusur? Fă ce a făcut Isaac! Roagă-te lui Dumnezeu!

Dacă el a îndreptat, prin stăruinţa în rugăciune, beteşugul firii, cu mult mai mult noi vom putea îndrepta cusururile voinţei rugând necontenit pe Dumnezeu.

Când Dumnezeu te va vedea că stărui de dragul legii Lui, că rabzi cu vitejie păcatele femeii, te va ajuta în învăţătura ce o dai ei, şi-ţi va da răsplată pentru răbdarea ta. “Pentru că ce ştii, bărbate, spune Pavel, dacă-ţi vei mântui femeia? Sau ce ştii, femeie, dacă-ti vei mântui bărbatul?”( 1 Cor. 7, 16)

“Nu-ţi pierde curajul, îţi spune Pavel, nu deznădăjdui!”. Se poate întâmpla să o mântui! De nu se îndreaptă, tu n-ai pierdut răsplata răbdării, dar dacă o laşi, ai păcătuit, căci ai călcat legea şi eşti osândit de Dumnezeu pentru adulter.

“Oricine îşi iasă femeia lui, spune Domnul, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter”( Matei 5, 32).

Adesea, poţi lua o femeie mai rea ca cea dintâi, şi ai săvârşit păcatul fără să capeţi linişte.

Dar chiar dacă iei o femeie mai bună, aceasta de a doua nu-ţi dă desăvârşită plăcere, din pricina lăsării femeii celei dintâi, care ţi se socoteşte adulter.

Că adulter e lăsarea femeii dintâi.

Deci, când vezi că dai de un necaz, fie în căsnicie, fie în celelalte treburi, roagă-L pe Dumnezeu.

Rugăciunea e singura dezlegare, cea mai bună, a necazurilor ce ni se întâmplă. Puternică este arma rugăciunii! Am spus aceasta adeseori, o spun şi acum, şi nu voi înceta s-o spun.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Extras din Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea Facerii

Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008

Sursa: http://ortodox.md/

“Şapte cuvinte către tineri”- Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Primul cuvant catre tineri: CHEMARE

„Cuvantul cel dintai l-am facut, o, Teofile,
despre toate cele pe care a inceput Iisus a le face si a le invata” (Fapte 1, 1)

A venit acum vremea, tinere, sa auzi un glas care te cheama. Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai inteles si nu l-ai ascultat. Este glasul lui Iisus! Nu tresari, nu te mira, nu zambi neincrezator, tanarul meu prieten! Glasul care te cheama nu este al unui mort, ci al unui inviat. El nu te striga din istorie, ci din adancul propriei tale fiinte. Cuvintele acestea, rostite si scrise aici, sunt din strafundurile tale, pe care nu ti le cunosti. Ti-a fost poate rusine sau teama sa cobori in adancul tau si sa le descoperi. Ai crezut ca in tine zace o fiara, un mormant al instinctelor din care se ridica strigoii inspaimantatori ai patimilor, si nu ti-ai vazut fata de inger, caci tu inger esti. Daca nu ti-a spus-o nimeni pana acum, ti-o spune Iisus, si marturia lui este adevarata, caci nimeni nu L-a dovedit vreodata de minciuna. Ce stii tu, tinere, despre Hristos? Daca tot ceea ce stii ai invatat la scoala, la orele de ateism, ai fost frustrat cu rea-credinta de un adevar – de singurul Adevar care te poate face liber. Ce stii tu despre Biserica lui Hristos? Daca tot ceea ce stii se reduce la Giorano Bruno, despre care ti s-a vorbit la educatia asa-zis „ateist-stiintifica”, ai fost privat in mod neomenos de lumina adevaratei culturi, de stralucirea spiritualitatii, care este garantia libertatii tale de om. Unde ai auzit, prietene, cuvintele acestea: „Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va bleastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc”? Daca nu le-ai auzit niciodata, cine si cu ce drept ti le-a interzis? Cine ti-a interzis sa stii ca exista o cale mai buna, mai dreapta si mai simpla decat cea pe care ratacesti orbecaind acum? Cine ti-a pus valul peste ochi, ca sa nu poti vedea lumina cea minunata a dragostei propovaduite si traite de Iisus pana la ultimele ei consecinte? Te vad pe strada, prietene, tanar si frumos, si deodata, totul se schimba in tine, fata ta se schimonoseste, instinctele iti rabufnesc in afara, ravasindu-ti fiinta ca o dezlantuire de stihii, si devii violent… De unde ai invatat violenta, tinere? De la cine? Ti-am vazut mama blanda si cu ochii in lacrimi, ti-am vazut tatal cu fata impietrita de durere – si am stiut ca nu de la ei ai invatat-o… Atunci, de unde? Pleaca-ti urechea si asculta chemarea lui Iisus, chemarea Bisericii Lui. Afara, pentru violenta ta nesabuita, te asteapta tribunalele si inchisoarea, unde sufletul tau poate fi iremediabil ucis. Te-am vazut cu durere inaintea tribunalelor, unde faptele tale capatau dimensiuni de oroare. Te-am vazut speriat, sau cinic, sau bravand – si toate aceste atitudini ale tale imi aratau cat de aproape de marginea prapastiei te aflai; si m-am intrebat, inca o data, cine este vinovat pentru caderea ta. Vino la Biserica lui Hristos! Numai aici vei gasi consolare pentru fiinta ta ravasita, numai in ea vei afla certitudinea; fiindca numai in Biserica vei auzi glasul lui Iisus spunandu-ti cu blandete: „Fiule, iertate isi sunt tie greselile tale, pentru ca mult ai suferit. Iata, te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai gresesti”… Nimeni nu ti-a scris vreodata cuvintele acestea, dar acum le auzi. Ti s-a vorbit de ura de clasa, de ura politica, de ura si mereu de ura.

Cuvantul „iubire” ti-a sunat strain, dar acum Biserica lui Hristos iti arata o cale mai buna, o cale a dragostei. Ai fost pana acum sclavul instinctelor tale, trupul tau a fost un simplu instrument prin care ele s-au exteriorizat. Si acum poti sa auzi acest glas al lui Iisus, Care graieste prin gura Apostolului Său: „Au nu stii ca tu esti templul lui Dumnezeu, ca in tine locuieste Duhul lui Dumnezeu?”. Ti s-a spus ca descinzi din maimuta, ca esti o fiara care trebuie dresata, iar acum afli un lucru uluitor: tu esti templul lui Dumnezeu, in tine salasluieste Duhul lui Dumnezeu! Esti rechemat, tinere, la demnitatea ta de om metafizic; esti ridicat de acolo de unde educatia gresita te-a coborat din sacrul oficiu, de a fi temple in care sa locuiasca Dumnezeu. Noi te chemam la puritate. Daca nu ai uitat cuvantul „inocenta”, daca au mai ramas zone de copilarie neintinata in tine, nu vei rezista acestei chemari. Vino in Biserica lui Hristos! Vino sa inveti ce este inocenta si puritatea, ce este blandetea si ce este iubirea. Vei afla care este rostul tau in lume, care este scopul existentei noastre. Spre stupoarea ta, vei afla ca viata noastra nu sfarseste in moarte, ci in inviere; ca existenta noastra este spre Hristos si ca lumea nu este doar un moment gol, in care sa stapaneasca neantul. Vei avea o nadejde sinadejdea te va face tare. Vei avea o credinta si credinta te va mantui.

Vei avea o dragoste si dragostea te va face bun. Aceasta este, tanarul meu prieten, cel dintai cuvant pe care Iisus ti-l adreseaza prin tumultul lumii, prin desisul patimilor cu care nimeni niciodata nu te-a invatat sa te lupti, prin transparenta visolor tale de inocenta, care te mai bantuie din cand in cand. Iisus te cauta, Iisus te-a aflat!