Câteva însemnări
Occidentul este accidentul istoriei
-Vestul sălbatic
După cum vedem oamenii şi-au pierdut identitatea spirituală, naţională, socială, dacă vreţi, dar până şi pe cea sexuală. Ne întrebăm cum e posibil aşa ceva? Cel puţin, pentru mine, răspunsul e foarte limpede şi concis. Totul în viaţa noastră se rezumă la scopul principal – mântuirea. Pentru noi, ortodocşii, ne este destul de limpede, cred eu, ce este, ce înseamnă şi în ce constă mântuirea. Dar pentru cei din “Vestul sălbatic”, din occident, ei fiind în rătăcire spirituală, naţională, socială etc, le este puţin mai greu să înţeleagă acest lucru. Ei neavând o baza prea solidă în gândire şi faptă s-au rătăcit pe coclaurile dracilor. Dar să nu uităm că şi ei au avut oarecândva un liman, nu prea stabil, într-adevăr, dar de care să se ţină. Înainte identităţile lor erau cât de cât clare, dar nicidecum nu era îndrăcirea de acum. Era de aşteptat ca din pântecele ereziilor papistaşilor să se nască o societate grotească, plină de bestii, iar din acea societate grotească urmând să-l nască pe antihrist. Dostoievski, încă de acum o sută şi ceva de ani în urmă, a cam “prezis” ce se va întâmpla cu catolicismul şi cu societatea din occident. Drept urmare, filozofia diavolului care înşeală nu numai pe îngeri, dar şi pe oameni , dă roade. Dar totuşi, de ce atâţia mii de ani de planuri, lupte pentru o împărăţie de scurtă durată? Ura şi disperarea faţă de omenire şi, în genere, faţă de tot ce a creat Dumnezeu. Această ură s-a transmis şi oamenilor şi nu mai este mult până când va fi o îndrăcire generală a omenirii. Se pregăteşte terenul antihristului într-un mod nou şi îmbunătăţit. Întreaga umanitate şi-a lepădat toate virtuţile, toate idealurile şi modelele demne şi înalte, ca pe nişte şosete rupte. Nu se mai aspiră spre desăvârşire, ci spre mediocritate, lene şi indiferenţă.
-Orientul şi Occidentul
Ţara noastră mereu a fost râvnită ba de Orient, ba de Occident. Dacă nu aveam sfinţii şi voievozii ortodocşi şi pe cel pe care ne-a încreştinat, pe Sfântul Apostol Andrei Cel Întâi Chemat - ţara noastră era catolică sau musulmană, ne pierdeam identitatea şi istoria şi cine ştie cine stăpânea Carpaţii noştri dragi.
"Pot veni peste noi toate hoardele lumii, dar nu suntem învinşi atunci când pierdem. Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis, renunţările la ideal." "Tinerii de azi să înveţe din eroismul lui Mihai Viteazul, care nu a sărutat nici papucul Papei, nici papucul Sultanului." – Arhimandritul Iustin Parvu
-Trăim în vremea firescului-nefiresc sau a nefirescului-firesc
În care toţi mediocrii aşa-zişi savanţi, învăţători, psihologi sunt mediatizaţi de media evreiască să facă orice e necesar ca să distrugă biserica, familia, educaţia, învăţământul şi într-un cuvânt – societatea. Această societate şubredă, amorţită şi frăgezită de erezii, de frică, indiferenţă, lene, desfrânare şi tot felul de păcate NEPOCĂITE. Comunismul a reuşit să dea naştere la o democraţie monstruoasă în care fiecare are voie să facă ce doreşte, că doar ne-am modernizat. Diavolul are pionii lui pe tabla de şah a societăţii, care cu mare grijă şi dexteritate îi aşează în locuri unde nu te aştepţi, îşi infiltrează pionii prin această scenă satanică numită societate.
-Ignoranţa oamenilor e uşa diavolului spre lumea întreagă
Azi nu mai este nevoie de călăi, de securişti, de torţionari, fiindcă în ţara toleranţei - indiferenţa a devenit cea mai “la îndemână” pentru această societate de mediocrii care educă proştii. Toate spurcăciunile occidentale sunt la mare căutare pentru a ni le băga pe gât ca fiind modele pentru copiii noştri. Toleranţa şi indiferenţa merg mâna în mâna pe cărarea dracului ce duce fix în cele mai de jos ale iadului. Ignoranţa oamenilor e uşa diavolului spre lumea întreagă. Ei vor cu orice preţ să ne ucidă toate modele şi au reuşit. Ei vor să ne distragă de la problemele reale, ne îndoapă cu pâine şi circ. Am ajuns aşa de leneşi încât nici nu mai gândim. Ne-am obişnuit să primim pe tavă lucruri gata-făcute, lucruri din materii prime în cele finale. Nu mai cultivăm plante în grădina şi pe câmpuri, ci le luăm de la supermarket-uri gata-ambalate, curăţate; nu mai citim cărţi şi nu ne mai informăm şi discernem fiecare cuvânt şi literă, ci ne uităm la tv, la ştiri, filme şi seriale, emisiuni, ascultăm radio-ul şi primim informaţiile aşa cum ni le serveşte media evreiască, fără să punem la îndoială nimic. La fel facem şi noi cu copiii noştri – îi ducem la psiholog, la diferite şcoli şi la diferiţi profesori şi nu noi îi educăm. “Uite ce zice doctorul cutare: e bine să facem vaccinuri”; ”Cercetătorii spun că copilul trebuie să aleagă dacă trebuie să fie băiat sau fată – ei sunt deştepţi şi au dreptate”, “Lăsaţi copiii să facă ce vor, răsfăţaţii cu jucării, dulciuri, nici măcar să nu ridicaţi tonul la ei.” Mie, cel puţin, mi-a ajuns până în gât toate concepţiile astea puerile şi proaste. M-am săturat de toţi specialiştii şi cercetătorii care te învaţă ce să faci şi cum să faci. Diavolul îşi mută pionii cu mare grijă şi dexteritate în tabla de şah a societăţii, îşi infiltrează pionii în această scenă satanică numită societate.
-În ziua de azi libertatea se distruge în numele libertăţii, iar dragostea în numele dragostei şi tot aşa...
Sfârşitul omului pe pământ se numără în decenii, dar cred ca nici atât, ci mai puţin. Câţi ani îi trebuie omenirii să se strice şi să se îndrăceasca? Se pare că foarte puţin. În ultimul secol, după părerea mea, diavolul a avut cea mai mare influienţă, deoarece şi-a schimbat puţin tactica. În ziua de azi libertatea se distruge în numele libertăţii, iar dragostea în numele dragostei şi tot aşa. Dacă avem formată, cât de cât, o idee asupra istoriei universale, observăm că diavolul a frăgezit puţin lumea prin războaiele şi ispitele din trecut. Nu e nevoie să mai amintesc sau să dau exemple, căci ştiţi că ma refer la acele războaie sufleteşti si trupeşti care au schimbat gândirea lumii, au lasat o amprentă anume, o sămânţă rea ce a rodit pe ascuns în grădini aride şi întunecoase, pline de spini şi pălămidă.
Tot repet mereu şi zic că, în urma tuturor secolelor ce au trecut, diavolul a reuşit reeducarea ce au încercat-o şi în temniţele comuniste şi anume, de a planta în mintea oamenilor supunerea oarbă, materialismul, cuminţenia laşă, dar nimic nu întrece aceste trei coane mari: INDIFERENŢA, FRICA ŞI TĂCEREA. Pentru mine, aceste trei, le consider a fi cele mai mari păcate ale unei societăţi.
Mereu am o întrebare interesantă. Care ar fi reacţia lui Hristos faţă de crimele şi trădările istoriei? Ce ar face facă ar fi în trup pe pămant? Ce cuvinte ar rosti?
-Dacă înainte era "daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului", acum e "daţi dracului cele ce sunt ale dracului"
Căci nu mai putem vorbi, în vremurile acestea de o societate cât de cât fireasca sau omeneasca, ci mai degraba satanica. În vremurile în care avorturile sunt legale, homosexualii umblă liberi pe stradă, ecumenismul e în floare, cip-urile şi actele cu cip se doresc din ce în ce mai mult, legile sataniceşti ne sunt impuse şi bagate pe gât, nu mai putem vorbi şi pomeni de "Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului", acum e "daţi dracului cele ce sunt ale dracului". Nu mai putem face ascultare, în mare parte, de societate şi nici chiar de biserică, dacă vreun cleric e eretic sau are o gândire eretică. Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.
-Astăzi nu mai e nevoie să fii redus la tăcere. Poporul te reduce la tăcere prin tăcerea lor.
Când vrei sa faci ceva de folos pentru neamul tău, când îţi pasă cu adevărat, mereu vor fi oprelişti din partea celor de-un neam cu tine. De parcă nu-i destul că suntem molatici şi indiferenţi. Toţi condamnă şi toţi sunt împotrivă, dar nimeni nu se implică şi nimeni nu vine cu vreo soluţie. Toţi îşi dau cu părerea, chiar dacă ei nu ştiu absolut nimic. Aceşti oameni nu doresc nimic de la viaţă, nu doresc să facă ceva cu viaţa lor. Aceeaşi oameni indiferenţi, trădători, fricoşi şi laşi.
Habar nu au că tot ce au în faţa lor - o lume întreagă, e premergătoare a ceva mai presus de fire, o împărăţie veşnică. Habar nu au că sunt creaţi pentru a fi mai presus de fire, că orizonturile lor nu se limitează la cele materiale, la univers, ci sunt imposibil de cuprins de mintea noastra limitată. Habar nu au că trupul lor nu poate rezista veşnic, oricât ar încerca, nebunii, să-şi clădească o veşnicie în trup, ci ca în trup sălăşluieşte sufletul ce va trăi veşnic. Oare îşi vor da seama că vor muri veşnic, iar trupul va putrezi aici, pe pământ, precum zice în psalm: "Şi-au adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce."
Tinerii din ziua de azi au nevoie de un punct de sprijin. Trebuie să găsescă ceva cu care să se lupte. Trebuie să înveţe să fie nişte luptători adevăraţi împotriva atâtor lucruri care ne împiedică să ne îndeplinim scopul nostru ca oameni şi creştini.
Tocmai asta au încercat comuniştii, să distrugă tot ce este viu în noi, să distrugă tinerii, în special, care aveau un ideal, care luptau şi puteau schimba pe alţi tineri. Modelele unor generaţii comuniste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu