Alegerile din România și campania care le-a premers, cu implicarea dovedită a clerului ortodox în activități electorale, a descoperit o rană veche, rana Ecumenismului, ecumenismul galopant în care s-a angajat Patriarhia Română cu orgoliul primei patriarhii ortodoxe care l-a primit oficial pe Papa și tot ce a putut să însemne această vizită pentru politică mare a lumii.
Iată că la puțină vreme, puțină dacă o raportăm la cei 1000 de ani de cînd un papă al Romei a călcat amvonul unei biserici ortodoxe, Patriarhia Română este pusă în fața unei provocări care îi verifică ecumenismul: ierarhii care își canonisesc supușii pentru vederi antiecumeniste s-au văzut în situația să facă campanie electorală uzînd de un singur argument: eterodoxia contracandidatului lui Victor Ponta.
Faptul că astăzi românii aleg între un candidat ”ortodox” și unul ”sectant” e un experiment interesant. Interesant pentru că sînt convins că în toți cei 25 de ani de alegeri lovitura decisivă a fost dată întotdeauna de ”alegerea” clerului. Dacă a fost bună alegerea sau nu, e altă poveste.
Da, biserica s-a descoperit mai mult decît oricînd în fața lumii și a arătat că face politică, o politică grobiană, politica cîrnațului, a piftiilor și a scaunelor moi.
Dar nici măcar asta nu ne îngrozește. Îngrozitor este cum oamenii care se botează, stau ceasuri întregi în picioare la privegheri, oamenii care au ars poate tone de lumînări în viața lor, pot ajunge să creadă că Dumnezeu poartă ochelari și candidează la președinția României. Pentru că asta trebuie să crezi atunci cînd spui că a nu vota un candidat echivalează cu lepădarea de credință.
Atîta timp cît masele de credincioși pot fi speriate sau cumpărate, Biserica se află într-un cumplit pericol: pericolul de a nu-și îndeplini adevărata chemare.
SURSA: http://chisinaulcultural.md/?p=357
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu