"Englezii îşi iau un corn, îşi beau ceaiul-frumos, dar ai noştri tot cu mămăliga şi cu sarmalele."
Zilele trecute am dus acasă cu maşina, un bărbat, care de abia venise din Anglia. Era plecat de câteva luni din ţară. Şi tot drumul îşi ponegrea ţara natală - România, în toate modurile posibile, dar, în schimb, îşi lăuda şi îşi supraaprecia noua lui ţară, care l-a adoptat - Anglia. Şi tot îmi repeta, de parcă vroia a mă convinge şi pe mine, spunându-mi cu insistenţă, cât de civilizată e lumea de acolo şi câţi câini cu colaci în coadă sunt. Mi-a spus că are de gând să îşi ia şi copiii acolo, care acum stau atât de bine şi cresc atât de frumos la ţară, la bunici, şi să nu se mai întoarcă în ţară.
Îmi spune: "Englezii îşi iau un corn, îşi beau ceaiul frumos, dar ai noştri tot cu mămăliga şi sarmalele. Proşti!"
Eu: "Bravo lor! Pe semne că nu toţi îşi uită obiceiurile sănătoase cu care au crescut şi nu dau mămăliga şi sarmalele pe o bucaţică de cornuleţ şi o cană de ceai englezesc."
O altă fază memorabilă pe care mi-a tot repetat-o de vreo cinci ori pe tot parcursul drumului scurt până la casa lui, şi anume: "Când vin din Anglia în România, parcă vin din rai în iad." În gândul meu: "Doamne, numai de ăştia dau. De ce mă chinui atât?" Păi atunci vin şi spun: Nu are dreptate Evanghelia când zice ca Împărăţia lui Dumnzeu se află în inima noastră? Sau Sfântul Ioan Gură de Aur când a zis că diavolul a căzut din rai, pe când Iov s-a izbăvit din Sodoma şi Gomora?
Putem spune şi despre acest om că a căzut din rai în iad, adică din România în Anglia - cu tot multiculturalismul ei, cu toate legile...etc, etc. Tocmai opus faţă de cum a zis el.
Acum doi ani am fost plecat în Turcia, în Istambul, la o mătuşa, cinci zile. Tot drumul - dus, dar şi la întoarcere, în acel autocar, am întâlnit toate speciile de oameni, care mai de care, unul mai trădător decât altul. O fată (era punk-istă) a ajuns la geniala concluzie ca până şi apa din Turcia e mai bună decât în România. În autocar, după ce a baut o gură de apă îmbuteliată: Evrika! "Apa de aici e mai bună ca la noi." - în gândul meu: "deşteaptă fată!"
Păi cum poţi, române, să îţi uiţi trecutul cu istoria, neamul cu familia şi ţara aceasta sfântă?
Românul nostru, când scapă din colivie, apoi nu-l mai întorci nici mort din străinătate. Când dă de traiul vicios din occident, când dă de bănet, apoi uită tot. Şi începe automat a-şi justifica trădarea prin toate modurile posibile şi imposibile.
Decebal, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Vlad Ţepeş, Iancu Jianu, Tudor Vladimirescu, Corneliu Zelea Codreanu, Mihai Eminescu, Ion Antonescu etc, toţi au fost trădaţi. Însuşi Hristos a fost trădat şi prin asta ne-a arătat că trădarea e cea mai rea, mârşavă şi josnică faptă şi prin trădare îl crucificăm pe Hristos în cel mai cumplit şi mai dureros mod.
Aş mai dezvolta subiectul, dar mă prinde dimineaţa. Închei doar prin a spune: Uită toate bogăţiile pământeşti, nu-ţi vinde sufletul, nu fă nici cel mai mic compromis, fiindcă tot ceea ce ai nevoie se află în sufletul tău, toate bogăţiile, fericirea şi liniştea, raiul. Nu-ţi vinde bogăţia veşnică pe o bogăţie vremelnică. Caută-ţi rostul tău de român, caci faci parte şi tu din acest neam, fie că vrei, fie că nu vrei. Dacă te rupi din trunchi te vei usca şi vei arde; dacă îţi laşi sânul mamei tale şi sugi la un sân străin crezi că vei creşte mai repede?
"Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta." (Mat. 6:19-20-21)